Abstract:
Introducere
În fiecare an, în SUA, circa 3.7 milioane de
copii suferă un traumatism grav în timp ce se află
la școală, aceasta rezultând într-o valoare estimată
de aproximativ 3.2 miliarde de dolari SUA cheltuieli
medicale [1]. Tot în SUA, principala cauză de deces
în rândul tinerilor de vârstă școlară sunt traumatismele, dintre care 10-25% de leziuni apar în timpul
petrecut în cadrul școlii [2]. Studii despre situația la
acest capitol în Republica Moldova nu există, astfel,
a fost considerată oportună realizarea unei astfel
de cercetări.
Scopul cercetării a fost evaluarea capacității de
răspuns, în caz de urgențe medicale, a instituțiilor de
învățământ gimnazial și liceal, pentru dezvoltarea
unui plan de intervenții în caz de riscuri.
Material și metode
A fost realizat un studiu descriptiv selectiv, în
care unitatea de cercetare au constituit-o 850 de
profesori și 170 de cadre medicale ce activează în
gimnazii și licee din Republica Moldova. Metoda de
acumulare a datelor a fost aplicarea unui chestionar
compus din 19 întrebări, pentru fiecare categorie de
respondenți separat.
Rezultate obținute
Din numărul total de profesori chestionați, 65%
au relatat că s-au confruntat cu urgențe medicale
pediatrice în timpul orelor de muncă, din care cele
mai frecvent raportate au fost: traumatismele – 45%,
dispneea – 17%, convulsiile – 15% și alte urgențe
medicale – 23%.
Circa o treime din respondenți au afirmat lipsa
unui Plan-răspuns de management al urgențelor medicale în instituția în care activează, 41% au mărturisit
că nu cunosc nimic despre existența acestuia și doar
27% din respondenți au confirmat existența unui
asemenea plan. În circa jumătate de cazuri a fost confirmată existența unei persoane responsabile pentru
urgențele medicale în instituția de învățământ, în
19% cazuri nu se cunoaște despre așa ceva, iar în
24% cazuri a fost relatată lipsa nominalizării ei în
instituție.
Doar 57% din cadrele profesoral-didactice chestionate au confirmat că au beneficiat de instruire în
acordarea primului ajutor medical.
Chestionarea asistentelor medicale a constatat
că 95% din ele s-au întâlnit cu urgențe medicale
pediatrice în activitatea zilnică. 90% au confirmat
existența în instituție a unei truse de prim ajutor,
dar bronhodilatator inhalator se regăsește doar
în 28% din seturi, guler cervical – în 18%; de atelă
pentru imobilizarea fracturilor dispun doar 22,0%
din instituțiile de învățământ chestionate.
Concluzii
Deși urgențele medicale în timpul orelor
de studii se întâlnesc destul de frecvent, cadrele
profesoral-didactic din gimnaziile și liceele din Republica Moldova prezintă un deficit de instruire în
acordarea primului ajutor medical, ce se explică prin
insuficiența instruirii formale.
Un alt impediment serios depistat în acordarea
primului ajutor medical este lipsa unui Plan-răspuns
de management al urgențelor medicale, dar și a
echipamentelor de urgență.
