Abstract:
Background. Distal radius deformities (DRD) have fundamental consequences in the biomechanics of
the fist, lack of treatment can cause pain, limited movement and osteoarthritis. Post-traumatic DRD has
an incidence of around 24%, while congenital DRDs are rare, below 2%. Objective of the
study. Analysis of intermediate-term results (three-year follow-up) of DRD according to data from
medical records, classification, surgical treatment. Material and Methods. The patients with DRD,
treated consecutively in the department of Hand Surgery and Microsurgery, within the Clinical Hospital
of Traumatology and Orthopedics, Chisinau, during 2017-2019 were analyzed. The final results were
determined using the DASH and MAYO score for hand ability. Results were presented as mean ±
standard deviation (± SD). Results. 57 patients were determined with DRD, of which 5 (8.8%) with
congenital DRD. The average age is 57.2 years. The gender ratio was 6: 1 (49: 8) with the predominance
of female. In congenital DRD, osteotomy was performed with elevation of the radial plateau. In
posttraumatic DRD depending on the type of malunion in 22 cases osteoclasia and internal fixation were
performed, of which in 2 cases bone grafting was needed, in 27 cases osteotomy was performed and in
5 cases the defect was replaced with bone graft. In all patients, bone consolidation was determined within
an average of 1.5-3 months. MAYO and DASH scores in 37 patients represented 95 ± 10 and 10 ±
7. Conclusion. The problem of DRD treatment remains current, despite of successes in the treatment of
orthopedy and traumatology. Prevention of post-traumatic DRD as well as timely diagnosis of
congenital DRD is the best treatment option. Introducere. Diformitățile radiusului distal (DRD) prezintă consecințe fundamentale în biomecanica
pumnului, lipsa tratamentului poate cauza durere, limitarea mișcărilor și artroză. DRD posttraumatice
prezintă o incidență în jur la 24%, pe când cele congenitale se întâlnesc rar, sub 2%. Scopul
lucrării. Analiza rezultatelor pe termen intermediar (urmărirea a trei ani) a DRD conform datelor din
registrele medicale, clasificarea, tratamentul chirurgical. Material și Metode. S-au analizat pacienții cu
DRD, tratați consecutiv în departamentul de Chirurgie mâinii și microchirurgie, din cadrul Spitalului
Clinic de Traumatologie și Ortopedie, Chișinău, în perioada 2017-2019. Rezultatele finale au fost
determinate folosind scorul DASH și MAYO pentru abilitatea mâinii. Rezultatele s-au prezentat ca
medie ± deviația standard (± SD). Rezultate. 57 de pacienți s-au determinat cu DRD, în care 5 (8,8 %)
cu DRD congenitală. Vârsta medie este de 57,2 ani. Raportul dintre sex a fost de 6: 1 (49:8) cu
predominanța genului feminin. În DRD congenitale s-a efectuat osteotomia cu elevarea platoului radial.
În DRD posttraumatice în dependență de tipul consolidări vicioase în 22 de cazuri s-a efectuat
osteoclazie și fixare internă, dintre care în 2 cazuri a fost nevoie de grefare osoasă, în 27 cazuri s-a
efectuat osteotomie și în 5 cazuri defectul a fost suplinit cu grefa osoasă. La toți pacienții s-a determinat
consolidare osoasă în termen cu medie de 1,5-3 luni. Scorurile MAYO și DASH la 37 pacienți au
reprezentat 95±10 și 10±7. Concluzii. Problema tratamentului cu DRD rămâne actuală, în pofida
succeselor în tratamentul ortopediei și traumatologiei. Prevenirea atât DRD posttraumatice, cât și
diagnosticul la timp a celor congenitale este opțiunea cea mai bună de tratament.
