Abstract:
Background. The frequency of closed pelvic injuries, from isolated cases, reached 7-10%, and
continues to grow. The treatment of pelvic fractures in polytrauma remains difficult. The reasons are
uncontrolled blood loss, late pelvic stabilization, the development of early posttraumatic
complications. Objective of the study. Improvement of the treatment in polytrauma patients with pelvic
fractures based on the use of minimally invasive devices and techniques in the initial period of traumatic
disease. Material and Methods. Over 30 years, more than 718 patients with multiple and associated
injuries and pelvis fractures were treated in our clinic. They were examined by clinical, laboratory and
instrumental methods. Closed pelvic osteosynthesis was performed. Understanding of the fracture type
allowed the authors to develop several new fixation devices and stabilization methods.
Results. Treatment results were evaluated by Majeed scale. Satisfactory reposition of the pelvic ring
and stable fixation were achieved in the main group of patients (82%) in the operating room. Patients
mobility was restored after osteosynthesis, active regime was intensified. After 14-21 days, they were
transferred to outpatient treatment. Fixation period of the pelvic ring in patients with type A and B
fractures was 62±1.4 days, in type C fracture - 66.4±1.8 days. Analysis of treatment outcomes indicated
that in 67.53% of cases good results were obtained, in 29.87% - satisfactory. Conclusion. Development
and phased improvement of effective surgical treatment methods based on the principles of early
external fixation and minimally invasive medical technologies provided positive results in 97.4% of
polytrauma patients with pelvis fractures. Introducere. Frecvența leziunilor pelviene închise a ajuns până la 7-10% și continuă să crească.
Tratamentul fracturilor bazinului în cadrul politraumatismului rămâne dificil. Cauzele acestuia sunt:
hemoragia necontrolată, stabilizarea tardivă a inelului pelvin, dezvoltarea complicațiilor posttraumatice
precoce. Scopul lucrării. Îmbunătățirea eficienței tratamentului pacienților cu fracturi pelviene în
traumatisme multiple și asociate, pe baza utilizării dispozitivelor și tehnicilor minim invazive în perioada
precoce a maladiei traumatice. Material și Metode. În ultimii 30 de ani, peste 718 pacienți cu leziuni
multiple și asociate și fracturi pelviene au fost internați. Au fost examinați folosind metode clinice, de
laborator și instrumentale. S-a efectuat osteosinteza închisă a bazinului. Înțelegerea tipurilor de fracturi a
permis autorilor să dezvolte mai multe dispozitive și tehnici noi de fixare. Rezultate. Rezultatele
tratamentului au fost evaluate conform scorului S.A. Majeed (1989). În grupul principal de pacienți (82%)
în sala de operație s-a obținut o repoziție satisfăcătoare a inelului pelvin și o fixare stabilă. După
osteosinteză, mobilitatea pacientilor a fost restabilită, regimul lor a fost activat. Peste 14-21 de zile,
pacienții au fost transferați la tratament ambulatoriu. Perioada de fixare a inelului pelvin la pacienții cu
fractură de tip A și B a fost de 62±1,4 zile, la pacienții cu fractură de tip C - 66,4±1,8 zile. O analiză a
rezultatelor tratamentului indică faptul că au fost obținute rezultate bune în 67,53%, satisfăcătoare la
29,87% dintre pacienți. Concluzii. Dezvoltarea și îmbunătățirea treptată a metodelor chirurgicale eficiente
bazate pe principiile fixării externe precoce și a tehnologiilor medicale minim invazive ne-au permis să
obținem rezultate pozitive în 97,4% din cazuri la pacienții politraumatizați cu fracturi pelviene severe.
