Formation of treatment strategy of pelvic ring injuries in polytrauma patients

Abstract

Background. The frequency of closed pelvic injuries, from isolated cases, reached 7-10%, and continues to grow. The treatment of pelvic fractures in polytrauma remains difficult. The reasons are uncontrolled blood loss, late pelvic stabilization, the development of early posttraumatic complications. Objective of the study. Improvement of the treatment in polytrauma patients with pelvic fractures based on the use of minimally invasive devices and techniques in the initial period of traumatic disease. Material and Methods. Over 30 years, more than 718 patients with multiple and associated injuries and pelvis fractures were treated in our clinic. They were examined by clinical, laboratory and instrumental methods. Closed pelvic osteosynthesis was performed. Understanding of the fracture type allowed the authors to develop several new fixation devices and stabilization methods. Results. Treatment results were evaluated by Majeed scale. Satisfactory reposition of the pelvic ring and stable fixation were achieved in the main group of patients (82%) in the operating room. Patients mobility was restored after osteosynthesis, active regime was intensified. After 14-21 days, they were transferred to outpatient treatment. Fixation period of the pelvic ring in patients with type A and B fractures was 62±1.4 days, in type C fracture - 66.4±1.8 days. Analysis of treatment outcomes indicated that in 67.53% of cases good results were obtained, in 29.87% - satisfactory. Conclusion. Development and phased improvement of effective surgical treatment methods based on the principles of early external fixation and minimally invasive medical technologies provided positive results in 97.4% of polytrauma patients with pelvis fractures. Introducere. Frecvența leziunilor pelviene închise a ajuns până la 7-10% și continuă să crească. Tratamentul fracturilor bazinului în cadrul politraumatismului rămâne dificil. Cauzele acestuia sunt: hemoragia necontrolată, stabilizarea tardivă a inelului pelvin, dezvoltarea complicațiilor posttraumatice precoce. Scopul lucrării. Îmbunătățirea eficienței tratamentului pacienților cu fracturi pelviene în traumatisme multiple și asociate, pe baza utilizării dispozitivelor și tehnicilor minim invazive în perioada precoce a maladiei traumatice. Material și Metode. În ultimii 30 de ani, peste 718 pacienți cu leziuni multiple și asociate și fracturi pelviene au fost internați. Au fost examinați folosind metode clinice, de laborator și instrumentale. S-a efectuat osteosinteza închisă a bazinului. Înțelegerea tipurilor de fracturi a permis autorilor să dezvolte mai multe dispozitive și tehnici noi de fixare. Rezultate. Rezultatele tratamentului au fost evaluate conform scorului S.A. Majeed (1989). În grupul principal de pacienți (82%) în sala de operație s-a obținut o repoziție satisfăcătoare a inelului pelvin și o fixare stabilă. După osteosinteză, mobilitatea pacientilor a fost restabilită, regimul lor a fost activat. Peste 14-21 de zile, pacienții au fost transferați la tratament ambulatoriu. Perioada de fixare a inelului pelvin la pacienții cu fractură de tip A și B a fost de 62±1,4 zile, la pacienții cu fractură de tip C - 66,4±1,8 zile. O analiză a rezultatelor tratamentului indică faptul că au fost obținute rezultate bune în 67,53%, satisfăcătoare la 29,87% dintre pacienți. Concluzii. Dezvoltarea și îmbunătățirea treptată a metodelor chirurgicale eficiente bazate pe principiile fixării externe precoce și a tehnologiilor medicale minim invazive ne-au permis să obținem rezultate pozitive în 97,4% din cazuri la pacienții politraumatizați cu fracturi pelviene severe.