Tabloul radiologic în sindromul tromboembolic pulmonar

Abstract

Introducere. Sindromul tromboembolic pulmonar (STEP) reprezintă o patologie potenţial letală, cu prevalenţa cazurilor severe – circa 0,5-1,0 cazuri la 1.000 locuitori pe an. Diagnosticul timpuriu corect permite administrarea timpurie a tratamentului trombolitic, ceea ce majorează semnificativ supravieţuirea pacienţilor și previne dezvoltarea hipertensiunii pulmonare arteriale posttromboembolice și a cordului pulmonar cronic. Scop: determinarea comparativă a manifestărilor radiologice ale STEP letal și la pacienţii-supravieţuitori. Material și metode. Studiul retrospectiv a inclus 52 de cazuri de STEP confirmat morfopatologic și 24 de cazuri de STEP confirmat clinico-radiologic și ex juvantibus. Grupele de pacienţi au fost omogene ca vârstă și sex, din punct de vedere etiologic și clinic, ceea ce a permis o comparaţie directă a rezultatelor examenului radiologic din ambele loturi. Rezultate. Manifestările radiologice ale STEP includ, la etapa timpurie, dilatarea compartimentelor cordului, bombarea arterei pulmonare, apariţia semnelor Goodwin (hilul pulmonar abrupt), Westermark (abolirea circulaţiei pulmonare) și Zwieffel (ascensionarea hemidiafragmului ipsilateral). În continuare se asociază atelectazii discoidale, staza venoasă centrală, efuziuni pleurale bazale și opacifieri pulmonare. Forma acută a STEP letal a fost determinată la 3 (5,8%) (pacienţii au decedat timp de câteva ore după un eveniment nefast). Încă 15 pacienţi au decedat timp de o zi după debutul STEP. Astfel, din analiza modificărilor fazei a doua vor fi excluși acești 18 bolnavi și ponderea simptoamelor va fi raportată la 34 de pacienţi. Incidenţa totală a semnului Goodwin în grupul celor cu STEP letal a fost 33/52 (63,5%) [100% (decedaţi în primele ore) – 87% (decedaţi în prima zi) – 38,2% (decedaţi în continuare)] versus 7/24 (29,2%) (pacienţii-supravieţuitori) (p<0,05); incidenţa semnului Westermark a fost 30/52 (57,7%) (100% – 80% – 35,3%) versus 6/24 (25%) (pacienţii-supravieţuitori) (p<0,05); ponderea semnului Zwieffel a fost 27/52 (51,9%) (100% – 73,3% – 32,4%) versus 4/24 (16,7%) (pacienţii-supravieţuitori) (p<0,01) și rata atestării radiologice a suprasolicitării a compartimentelor drepte ale cordului a fost în studiu 31/52 (59,6%) (100% – 80% – 35,3%) versus 6/24 (25%) (pacienţii-supravieţuitori) (p<0,05). Rata semnelor radiologice, care se dezvoltă la distanţă, a fost următoarea: atelectaziile pulmonare discoidale – 28/49 (57,1%) [67% (decedaţi în prima zi) – 52,9% (decedaţi în continuare)] versus 14/24 (58,3%) (pacienţii-supravieţuitori) (p>0,05); staza venoasă centrală – 25/49 (51,0%) [60% (decedaţi în prima zi) – 47,1% (decedaţi în continuare)] versus 11/24 (45,8%) (pacienţii-supravieţuitori) (p>0,05) și apariţia efuziunii pleurale reactive a fost înregistrată la 26/49 (53,1%) bolnavi [73,3% (decedaţi în prima zi) – 44,1% (decedaţi în continuare)] versus 12/24 (50,0%) (pacienţii-supravieţuitori) (p>0,05). Caracteristica opacităţilor pulmonare, care s-au dezvoltat la circa două treimi din pacienţi în ambele grupuri, a fost practic similară [26/34 – 76,4% din cei decedaţi la distanţă mai mult de o zi după evenimentul tromboembolic versus 16/24 (66,7%) (p>0,05)], cele mai frecvente fiind formaţiunile nodulare polimorfe mici, formaţiuni ovalare mari, opacifieri conform lobului embolizat și opacifiere „clasică” triangulară. Pentru evoluţia nefavorabilă au fost caracteristice apariţia opacifierelor noi și / sau majorarea celor existente la ziua a treia după STEP. Aproximativ la o pătrime (6/26 – 23,1%) din cei decedaţi s-au dezvoltat diferite forme de supuraţie pulmonară, pe când în grupul pacienţilor-supravieţuitori astfel de complicaţii nu au fost depistate. Concluzii. Prezenţa unor astfel de simptome ca semnele Goodwin, Westermark și/sau Zwieffel la pacienţii cu STEP suspectat este asociată cu un risc letal sporit. Manifestările radiologice la etapa timpurie a STEP au fost mai evidente în grupul pacienţilor cu embolism pulmonar letal, în comparaţie cu supravieţuitorii (faza acută). În același timp, manifestările radiologice ale STEP la etapa a doua au fost practic similare în ambele grupuri (faza subacută), cu excepţia ratei puţin sporite a complicaţiilor purulente la cei decedaţi.