Abstract:
Scop: algoritmul clinico-imagistic al emfizemului pulmonar bulos.
Materiale și metode. Studiul reprezintă o
analiză retrospectivă a fișelor și a materialului iconografic al 739 de pacienţi. Vârsta pacienţilor a variat
de la 18 până la 83 de ani, media constituind 35 de
ani. Lotul studiat a inclus 68 de pacienţi, raportul
bărbaţi / femei fiind de 3:1. A fost efectuată evaluarea clinico-imagistică a pacienţilor trataţi în IMSP
SCR, secţia de chirurgie toracală, în perioada 2010-
2012. Toţi bolnavii au fost examinaţi complex: clinic,
radioimagistic. Dintre metodele imagistice au fost
utilizate: radiografia-standard și TC, rezultatele fiind
confirmate postoperatoriu morfologic.
Rezultate. Clinic emfizemul pulmonar s-a manifestat prin: scăderea capacităţii de efort (8%), dispnee
de efort (28%), tuse cu expectoraţie (24%), faza expiratorie a respiraţiei prelungită (10%), cutia toracică în
formă de butoi (14%), diminuarea bruscă a respiraţiei
(6%), timpanit de partea afectată (5%), deplasarea
matităţii cardiace spre partea sănătoasă (5%).
Emfizemul pulmonar bulos s-a complicat cu
pneumotorax la 68 de pacienţi. Radiologic s-a depistat: pneumotorax spontan primar – 35,0%, spontan
secundar – 44,5%, posttraumatic – 14,8%, iatrogen
– 5,7%. După volumul aerului acumulat în marea
cavitate pleurală, pneumotoraxul s-a clasificat în 3
grade de severitate: <1/3 – 63% de cazuri, 1/3-1/2
– 23%, >1/2 – 14% cazuri. A fost stabilită corelarea
modificărilor radiologice cu mecanismul de producere a pneumotoraxului: pneumotorax închis – 72,3%
cazuri, pneumotorax deschis – 22,5%, pneumotorax
cu supapă – 4,3% cazuri.
Radiografia pulmonară a pus în evidenţă semnele de emfizem pulmonar: coaste orizontalizate, lărgirea spaţiului intercostal, aplatizarea diafragmei cu
reducerea mișcărilor respiratorii, transparenţa mărită
a plămânului afectat, sărăcire pronunţată a desenului
pulmonar de această parte, colabarea segmentelor
pulmonare vecine, formând lângă mediastin umbră
sub formă de conus, organele mediastinului deplasate în funcţie de tensiunea pleurală faţă de tensiunea
atmosferică, diafragma de partea afectată situată
mai jos faţă de omologa sa și nu participă în actul
de respiraţie. Tomografia computerizată a precizat
suprafaţa afecţiunii pulmonare.
Concluzie. Radiografia-standard toracică este
metoda de primă intenţie, TC fiind metoda de elecţie
în determinarea volumului și evaluarea conduitei
terapeutice.
