Manifestările clinico-imagistice ale emfizemului pulmonar bulos

Abstract

Scop: algoritmul clinico-imagistic al emfizemului pulmonar bulos. Materiale și metode. Studiul reprezintă o analiză retrospectivă a fișelor și a materialului iconografic al 739 de pacienţi. Vârsta pacienţilor a variat de la 18 până la 83 de ani, media constituind 35 de ani. Lotul studiat a inclus 68 de pacienţi, raportul bărbaţi / femei fiind de 3:1. A fost efectuată evaluarea clinico-imagistică a pacienţilor trataţi în IMSP SCR, secţia de chirurgie toracală, în perioada 2010- 2012. Toţi bolnavii au fost examinaţi complex: clinic, radioimagistic. Dintre metodele imagistice au fost utilizate: radiografia-standard și TC, rezultatele fiind confirmate postoperatoriu morfologic. Rezultate. Clinic emfizemul pulmonar s-a manifestat prin: scăderea capacităţii de efort (8%), dispnee de efort (28%), tuse cu expectoraţie (24%), faza expiratorie a respiraţiei prelungită (10%), cutia toracică în formă de butoi (14%), diminuarea bruscă a respiraţiei (6%), timpanit de partea afectată (5%), deplasarea matităţii cardiace spre partea sănătoasă (5%). Emfizemul pulmonar bulos s-a complicat cu pneumotorax la 68 de pacienţi. Radiologic s-a depistat: pneumotorax spontan primar – 35,0%, spontan secundar – 44,5%, posttraumatic – 14,8%, iatrogen – 5,7%. După volumul aerului acumulat în marea cavitate pleurală, pneumotoraxul s-a clasificat în 3 grade de severitate: <1/3 – 63% de cazuri, 1/3-1/2 – 23%, >1/2 – 14% cazuri. A fost stabilită corelarea modificărilor radiologice cu mecanismul de producere a pneumotoraxului: pneumotorax închis – 72,3% cazuri, pneumotorax deschis – 22,5%, pneumotorax cu supapă – 4,3% cazuri. Radiografia pulmonară a pus în evidenţă semnele de emfizem pulmonar: coaste orizontalizate, lărgirea spaţiului intercostal, aplatizarea diafragmei cu reducerea mișcărilor respiratorii, transparenţa mărită a plămânului afectat, sărăcire pronunţată a desenului pulmonar de această parte, colabarea segmentelor pulmonare vecine, formând lângă mediastin umbră sub formă de conus, organele mediastinului deplasate în funcţie de tensiunea pleurală faţă de tensiunea atmosferică, diafragma de partea afectată situată mai jos faţă de omologa sa și nu participă în actul de respiraţie. Tomografia computerizată a precizat suprafaţa afecţiunii pulmonare. Concluzie. Radiografia-standard toracică este metoda de primă intenţie, TC fiind metoda de elecţie în determinarea volumului și evaluarea conduitei terapeutice.