Abstract:
Scopul: evaluarea capacităţii de muncă fizică
și stării funcţionale a cordului la pacienţii cu astm
bronșic evoluţie moderată (ABEM) în funcţie de
activitatea de muncă.
Material și metode. În studiu au fost incluși
31 de pacienţi cu ABEM (13 bărbaţi și 18 femei), cu
vârstele între 18 și 62 de ani (vârsta medie – 45,9±1,2
ani), cu vechimea maladiei de 7,22±2,53 ani, la 16
bolnavi – peste 10 ani. Diagnosticul a fost stabilit
conform criteriilor clinico-funcţionale GINA. Pacienţii
au fost supuși examinărilor complexe clinice, de laborator și celor instrumentale. Toleranţa la efortul fizic a
fost apreciată la cicloergometrul Ergotine (Germania).
Starea funcţională a cordului și indicii hemodinamicii
centrale au fost studiaţi prin metoda ecocardiografiei
Doppler la aparatul Phillips HD-11XE, după metoda
tradiţională Teiccholtz.
Rezultate. Rezultatele testului cu efort fizic dozat au demonstrat că 4 bolnavi (13%) au fost apţi de
muncă, la 27 (87%) pacienţi s-au determinat limitări
în capacitatea de muncă: moderată la 18 (58%) și
pronunţată la 9 (29%). La 10 bolnavi cu ABEM calificaţi cu reducere moderată a capacităţii de muncă,
consumul energetic presupus de muncă nu a depășit
efortul prezis, astfel ei și-au continuat activitatea de
muncă în funcţie de profesie. La 8 bolnavi cu limitarea moderată a capacităţii de muncă posibilităţile de
activitate pentru o zi plină de muncă au fost reduse
și nu corespundeau consumului energetic de muncă
depusă. În legătură cu aceasta, la 3 pacienţi a fost
stabilit gradul III, la 5 – gradul II de invaliditate, 2
necesitau suport social. Din 9 bolnavi cu ABEM cu limitări pronunţate în capacitatea de muncă, la 4 posibilităţile energetice corespundeau consumului de
energie în funcţie de munca efectuată, la 5 limitarea
considerabilă a capacităţii de muncă a dus la limitări
ale vitalităţii: pentru 3 pacienţi s-a stabilit gradul II
de invaliditate, 2 necesitau suport social.
Analiza stării funcţionale a cordului a demonstrat
că concomitent cu dimensiunile normale ale ventriculului stâng (46,97 ± 0,36/37,22 ± 0,40 mm) la pacienţi
cu formele moderate de evoluţie a astmului bronșic
se observa tendinţa spre dilatarea atriului stâng (40,4
± 0,51mm) și dimensiuni normale ale ventriculului
drept (VD) (diametrul telediastolic a constituit 25,85
± 0,61 mm și varia între 17,5 și 30,0 mm). Paralel
cu tendinţele menţionate s-au observat parametri
normali ai grosimii miocardului VD (5,0 ± 0,12 mm
cu variaţii între 3,0 și 5,9 mm), cu hipertrofie ușoara
a miocardului ventriculului stâng (VS) (grosimea peretelui posterior al VS – 10,22 ± 0,24 mm și a septului
intraventricular – 12,0±0,45 mm). Presiunea sistolică
în artera pulmonară și timpul accelerării fluxului pulmonar au fost respectiv 36,71 ± 1,09 mmHg și 116,8 ±
2,16 msec. Dimensiunile medii ale diametrului arterei
pulmonare au fost în limitele normei și au constituit
20,49 ± 0,47 mm. Funcţia de contractilitate a miocardului VS era păstrată la toţi pacienţii incluși în studiu
(FE = 64,25±0,99%, Vcf = 1,77±0,33 sec-1).
Concluzie. Comparaţia stării fizice a bolnavului cu ABEM, apreciată prin intermediul testului cu
efort fizic dozat, cu consum de energie, în funcţie de
muncă depusă, permite determinarea corespunderii
efortului asupra stării fizice a bolnavului și în fiecare caz concret recomandarea activităţii de muncă
admisibile. Evaluarea parametrilor hemodinamicii
centrale și a celei pulmonare a relevat dimensiuni
normale ale ventriculului drept, fără semne de hipertrofie ventriculară dreaptă și prezenţa hipertensiunii
pulmonare ușoare.
