Evaluarea capacităţii de muncă fizică şi stării funcţionale a cordului la pacienţii cu astm bronşic evoluţie moderată

Abstract

Scopul: evaluarea capacităţii de muncă fizică și stării funcţionale a cordului la pacienţii cu astm bronșic evoluţie moderată (ABEM) în funcţie de activitatea de muncă. Material și metode. În studiu au fost incluși 31 de pacienţi cu ABEM (13 bărbaţi și 18 femei), cu vârstele între 18 și 62 de ani (vârsta medie – 45,9±1,2 ani), cu vechimea maladiei de 7,22±2,53 ani, la 16 bolnavi – peste 10 ani. Diagnosticul a fost stabilit conform criteriilor clinico-funcţionale GINA. Pacienţii au fost supuși examinărilor complexe clinice, de laborator și celor instrumentale. Toleranţa la efortul fizic a fost apreciată la cicloergometrul Ergotine (Germania). Starea funcţională a cordului și indicii hemodinamicii centrale au fost studiaţi prin metoda ecocardiografiei Doppler la aparatul Phillips HD-11XE, după metoda tradiţională Teiccholtz. Rezultate. Rezultatele testului cu efort fizic dozat au demonstrat că 4 bolnavi (13%) au fost apţi de muncă, la 27 (87%) pacienţi s-au determinat limitări în capacitatea de muncă: moderată la 18 (58%) și pronunţată la 9 (29%). La 10 bolnavi cu ABEM calificaţi cu reducere moderată a capacităţii de muncă, consumul energetic presupus de muncă nu a depășit efortul prezis, astfel ei și-au continuat activitatea de muncă în funcţie de profesie. La 8 bolnavi cu limitarea moderată a capacităţii de muncă posibilităţile de activitate pentru o zi plină de muncă au fost reduse și nu corespundeau consumului energetic de muncă depusă. În legătură cu aceasta, la 3 pacienţi a fost stabilit gradul III, la 5 – gradul II de invaliditate, 2 necesitau suport social. Din 9 bolnavi cu ABEM cu limitări pronunţate în capacitatea de muncă, la 4 posibilităţile energetice corespundeau consumului de energie în funcţie de munca efectuată, la 5 limitarea considerabilă a capacităţii de muncă a dus la limitări ale vitalităţii: pentru 3 pacienţi s-a stabilit gradul II de invaliditate, 2 necesitau suport social. Analiza stării funcţionale a cordului a demonstrat că concomitent cu dimensiunile normale ale ventriculului stâng (46,97 ± 0,36/37,22 ± 0,40 mm) la pacienţi cu formele moderate de evoluţie a astmului bronșic se observa tendinţa spre dilatarea atriului stâng (40,4 ± 0,51mm) și dimensiuni normale ale ventriculului drept (VD) (diametrul telediastolic a constituit 25,85 ± 0,61 mm și varia între 17,5 și 30,0 mm). Paralel cu tendinţele menţionate s-au observat parametri normali ai grosimii miocardului VD (5,0 ± 0,12 mm cu variaţii între 3,0 și 5,9 mm), cu hipertrofie ușoara a miocardului ventriculului stâng (VS) (grosimea peretelui posterior al VS – 10,22 ± 0,24 mm și a septului intraventricular – 12,0±0,45 mm). Presiunea sistolică în artera pulmonară și timpul accelerării fluxului pulmonar au fost respectiv 36,71 ± 1,09 mmHg și 116,8 ± 2,16 msec. Dimensiunile medii ale diametrului arterei pulmonare au fost în limitele normei și au constituit 20,49 ± 0,47 mm. Funcţia de contractilitate a miocardului VS era păstrată la toţi pacienţii incluși în studiu (FE = 64,25±0,99%, Vcf = 1,77±0,33 sec-1). Concluzie. Comparaţia stării fizice a bolnavului cu ABEM, apreciată prin intermediul testului cu efort fizic dozat, cu consum de energie, în funcţie de muncă depusă, permite determinarea corespunderii efortului asupra stării fizice a bolnavului și în fiecare caz concret recomandarea activităţii de muncă admisibile. Evaluarea parametrilor hemodinamicii centrale și a celei pulmonare a relevat dimensiuni normale ale ventriculului drept, fără semne de hipertrofie ventriculară dreaptă și prezenţa hipertensiunii pulmonare ușoare.