Abstract:
Actualitatea temei. Infecţiile nosocomiale
sunt actualmente o problemă majoră practic pentru
toate științele medicale. Ele duc la majorarea bruscă
a valorii tratamentului și se înscriu printre primele
cauze de deces la bolnavii internați (Y. S. Chan et
al., 1995; V. Prisacari, 2005; Е. Б. Брусина, 2002, O. B.
Ковалишена, 2009).
Dificultăţile în înregistrare și evaluare duc la
neconștientizarea problemei infecțiilor nosocomiale și la subestimarea ei, acestea având ca urmare
investiții modeste, inclusiv financiare, în prevenirea
și combaterea infecţiilor.
Pentru o promovare și conștientizare a problemei infecțiilor nosocomiale și realizarea eficientă a
măsurilor de reducere a incidenței, este necesar de
a cunoaște criteriile și metodologia de evaluare a
problemei existente.
Rezultate. Un criteriu important în evaluarea
și conștientizarea problemei privind infecţiile nosocomiale este cunoașterea incidenței reale. Este
cunoscut faptul că în țările din spațiul postsovietic,
inclusiv în Republica Moldova, statistica oficială
nu reflectă morbiditatea reală prin infecții nosocomiale, se înregistrează nu mai mult de 5-10% din
incidența reală, deși atât Ordinul MS al RM nr. 140
din 30.04.1999 Despre perfecţionarea măsurilor de
combatere și profilaxie a infecțiilor nosocomiale, cât și
Ordinul MS nr. 51 din 16.02.2009 Cu privire la supravegherea și controlul infecţiilor nosocomiale prevăd
raportarea și înregistrarea tuturor cazurilor de infecții
nosocomiale.
Conform explorărilor OMS, de exemplu, nivelul
de înregistrare a infecțiilor nosocomiale atinge 8,0-
21,0% din numărul bolnavilor internați. În Federația
Rusă, conform statisticii oficiale, anual se înregistrează de la 30 până la 50 mii de îmbolnăviri prin
infecții nosocomiale. Totodată, conform rezultatelor
obținute în baza explorărilor selective, în această țară
infecții nosocomiale fac 6-8% din pacienții internați
sau 2-2,5 mil. de bolnavi (Т.М. Фролочкина, 2002).
În conformitate cu statistica oficială, în Republica Moldova morbiditatea prin infecții nosocomiale
constituie 1,8-4,4 cazuri la 1000 operați. Totodată,
în urma unor studii epidemiologice recente s-a
constatat că incidența reală numai prin infecții septico-purulente nosocomiale este mult mai înaltă și
constituie, de exemplu, în secțiile de chirurgie generală 83,16 cazuri la 1000 operaţi (A. Paraschiv, 2006)în staționarele de profil neurochirurgical – 44,6‰ (E.
Leu, 2009), în staţionarele de profil traumatologic
– 263,63‰ (V. Prisacari, I. Baraneţchi, 2012), iar în
secţiile de reanimare și terapie intensivă – 230,86‰
(Е.Б. Брусина, 2002). Aşadar, morbiditatea reală prin
infecţii nosocomiale este de circa 8-40 de ori mai
înaltă în comparaţie cu cea înregistrată oficial.
Un alt criteriu de evaluare a realităţii problemei
respective este diagnosticarea, conform definiţiilor
de caz-standard, și înregistrarea tuturor formelor nosologice de infecţii nosocomiale, lucru care lasă mult
de dorit în unele ţări, inclusiv în Republica Moldova.
Un argument elocvent în acest sens sunt datele, conform cărora în morbiditatea prin infecţii nosocomiale
pneumoniile constituie 10-20%, iar infecțiile tractului
urinar – până la 40%.
Totodată, conform statisticii oficiale din RM,
asemenea cazuri sunt foarte rare și constituie 15-20%
din morbiditatea prin infecții nosocomiale. Acest fenomen este condiţionat de diagnosticarea insuficientă
și lipsa până în trecutul apropiat a criteriilor-standard
de diagnosticare a infecţiilor nosocomiale, cauze care
la moment pot fi ușor înlăturate, deoarece Ghidul de
supraveghere și control în infecțiile nosocomiale, ediția
II (1999), conține definiţiile de caz-standard în buna
majoritate a infecțiilor nosocomiale.
Cauzele neînregistrării depline a infecțiilor nosocomiale, în special a infecțiilor septico-purulente, sunt
atât lipsa de atenție suficientă a personalului medical
față de aceste infecţii, cât și dezinteresul conducătorilor instituțiilor medicale în depistarea și raportarea
infecţiilor nosocomiale.
Drept criterii ce caracterizează infecțiile nosocomiale ca problemă majoră de sănătate publică, de
asemenea, pot fi considerate prelungirea considerabilă a duratei de spitalizare a bolnavilor, gravitatea bolii
(pneumonii, septicemii, peritonite, osteite, osteomielite etc.), necesitatea în tratament suplimentar deseori
foarte costisitor, încărcarea activității medicale în
detrimentul calității, letalitatea înaltă (75% din totalul
deceselor în staționarele chirurgicale) și, bineînţeles,
paguba economică enormă. În SUA, de exemplu,
această pagubă se evaluează la 15 mlrd. $ pe an.
Cele expuse pot fi completate cu: importanța
epidemiologică (creșterea morbidității în ultimii
ani, apariția de epidemii în unitățile medicale),
consecințele grave (sechelele, invaliditatea),
pagubele sociale, incapacitatea temporară sau
permanentă de muncă şi, nu în ultimul rând, cele
morale (suferințele pacienților și celor apropiați).
Concluzie. Problema infecțiilor nosocomiale
poate fi conștientizată numai după un studiu de
evaluare conform criteriilor menționate, de rezultatele căruia vor depinde și investițiile în realizarea
măsurilor de prevenire.