Criterii de evaluare a infecţiilor nosocomiale ca problemă

Abstract

Actualitatea temei. Infecţiile nosocomiale sunt actualmente o problemă majoră practic pentru toate științele medicale. Ele duc la majorarea bruscă a valorii tratamentului și se înscriu printre primele cauze de deces la bolnavii internați (Y. S. Chan et al., 1995; V. Prisacari, 2005; Е. Б. Брусина, 2002, O. B. Ковалишена, 2009). Dificultăţile în înregistrare și evaluare duc la neconștientizarea problemei infecțiilor nosocomiale și la subestimarea ei, acestea având ca urmare investiții modeste, inclusiv financiare, în prevenirea și combaterea infecţiilor. Pentru o promovare și conștientizare a problemei infecțiilor nosocomiale și realizarea eficientă a măsurilor de reducere a incidenței, este necesar de a cunoaște criteriile și metodologia de evaluare a problemei existente. Rezultate. Un criteriu important în evaluarea și conștientizarea problemei privind infecţiile nosocomiale este cunoașterea incidenței reale. Este cunoscut faptul că în țările din spațiul postsovietic, inclusiv în Republica Moldova, statistica oficială nu reflectă morbiditatea reală prin infecții nosocomiale, se înregistrează nu mai mult de 5-10% din incidența reală, deși atât Ordinul MS al RM nr. 140 din 30.04.1999 Despre perfecţionarea măsurilor de combatere și profilaxie a infecțiilor nosocomiale, cât și Ordinul MS nr. 51 din 16.02.2009 Cu privire la supravegherea și controlul infecţiilor nosocomiale prevăd raportarea și înregistrarea tuturor cazurilor de infecții nosocomiale. Conform explorărilor OMS, de exemplu, nivelul de înregistrare a infecțiilor nosocomiale atinge 8,0- 21,0% din numărul bolnavilor internați. În Federația Rusă, conform statisticii oficiale, anual se înregistrează de la 30 până la 50 mii de îmbolnăviri prin infecții nosocomiale. Totodată, conform rezultatelor obținute în baza explorărilor selective, în această țară infecții nosocomiale fac 6-8% din pacienții internați sau 2-2,5 mil. de bolnavi (Т.М. Фролочкина, 2002). În conformitate cu statistica oficială, în Republica Moldova morbiditatea prin infecții nosocomiale constituie 1,8-4,4 cazuri la 1000 operați. Totodată, în urma unor studii epidemiologice recente s-a constatat că incidența reală numai prin infecții septico-purulente nosocomiale este mult mai înaltă și constituie, de exemplu, în secțiile de chirurgie generală 83,16 cazuri la 1000 operaţi (A. Paraschiv, 2006)în staționarele de profil neurochirurgical – 44,6‰ (E. Leu, 2009), în staţionarele de profil traumatologic – 263,63‰ (V. Prisacari, I. Baraneţchi, 2012), iar în secţiile de reanimare și terapie intensivă – 230,86‰ (Е.Б. Брусина, 2002). Aşadar, morbiditatea reală prin infecţii nosocomiale este de circa 8-40 de ori mai înaltă în comparaţie cu cea înregistrată oficial. Un alt criteriu de evaluare a realităţii problemei respective este diagnosticarea, conform definiţiilor de caz-standard, și înregistrarea tuturor formelor nosologice de infecţii nosocomiale, lucru care lasă mult de dorit în unele ţări, inclusiv în Republica Moldova. Un argument elocvent în acest sens sunt datele, conform cărora în morbiditatea prin infecţii nosocomiale pneumoniile constituie 10-20%, iar infecțiile tractului urinar – până la 40%. Totodată, conform statisticii oficiale din RM, asemenea cazuri sunt foarte rare și constituie 15-20% din morbiditatea prin infecții nosocomiale. Acest fenomen este condiţionat de diagnosticarea insuficientă și lipsa până în trecutul apropiat a criteriilor-standard de diagnosticare a infecţiilor nosocomiale, cauze care la moment pot fi ușor înlăturate, deoarece Ghidul de supraveghere și control în infecțiile nosocomiale, ediția II (1999), conține definiţiile de caz-standard în buna majoritate a infecțiilor nosocomiale. Cauzele neînregistrării depline a infecțiilor nosocomiale, în special a infecțiilor septico-purulente, sunt atât lipsa de atenție suficientă a personalului medical față de aceste infecţii, cât și dezinteresul conducătorilor instituțiilor medicale în depistarea și raportarea infecţiilor nosocomiale. Drept criterii ce caracterizează infecțiile nosocomiale ca problemă majoră de sănătate publică, de asemenea, pot fi considerate prelungirea considerabilă a duratei de spitalizare a bolnavilor, gravitatea bolii (pneumonii, septicemii, peritonite, osteite, osteomielite etc.), necesitatea în tratament suplimentar deseori foarte costisitor, încărcarea activității medicale în detrimentul calității, letalitatea înaltă (75% din totalul deceselor în staționarele chirurgicale) și, bineînţeles, paguba economică enormă. În SUA, de exemplu, această pagubă se evaluează la 15 mlrd. $ pe an. Cele expuse pot fi completate cu: importanța epidemiologică (creșterea morbidității în ultimii ani, apariția de epidemii în unitățile medicale), consecințele grave (sechelele, invaliditatea), pagubele sociale, incapacitatea temporară sau permanentă de muncă şi, nu în ultimul rând, cele morale (suferințele pacienților și celor apropiați). Concluzie. Problema infecțiilor nosocomiale poate fi conștientizată numai după un studiu de evaluare conform criteriilor menționate, de rezultatele căruia vor depinde și investițiile în realizarea măsurilor de prevenire.