Abstract:
Obiective. Epidemiologia infecţiei cu virusul
hepatitei C (VHC) fiind parţial cunoscută, în acest
studiu am urmărit să stabilim modalităţile de transmitere nosocomială a VHC, într-o secţie de terapie
intensivă, în urma semnalării unui focar epidemic.
Metode. În vederea identificării modalităţii de
transmitere nosocomială, am realizat o anchetă în
secţia de terapie intensivă privind condiţiile igienice
și o anchetă caz-cohortă, în care martorii cazurilor
cu hepatită C acută nosocomială au fost pacienţi
spitalizaţi concomitent în aceeași secţie. Măsurarea
riscului s-a făcut prin odds ratio, folosind programul
statistic EpiInfo 2002.
Rezultate. Celor 8 cazuri cu hepatită C nosocomială li s-au identificat 4 martori pereche pentru
fiecare caz, având aceeași vârstă, sex și spitalizare
concomitentă. Dintre manevrele parenterale, administrarea perfuziei a creat un risc de 2,3 (IC95%:
0,34-21,1) ori mai mare de transmitere nosocomială
faţă de cei cărora nu li s-a efectuat perfuzie. Nu s-au
asociat transmiterii nosocomiale administrarea tratamentului antibiotic, recoltarea de sânge, puncţia
lombară sau sondajul vezical. Evaluând contaminarea mediului, prin testul Adler, s-a evidenţiat prezenţa urmelor invizibile de sânge pe suprafaţa curată
a mesei de lucru, mănuși și alte articole medicale
manevrate de personalul medical.
Concluzii. Transmiterea nosocomială s-a realizat prin perfuziile efectuate, din cauza manevrării
materialelor sterile pe masa de lucru contaminată și
mănușile contaminate.
