Investigarea modului de transmitere nosocomială a virusului hepatitei C într-un focar epidemic

Abstract

Obiective. Epidemiologia infecţiei cu virusul hepatitei C (VHC) fiind parţial cunoscută, în acest studiu am urmărit să stabilim modalităţile de transmitere nosocomială a VHC, într-o secţie de terapie intensivă, în urma semnalării unui focar epidemic. Metode. În vederea identificării modalităţii de transmitere nosocomială, am realizat o anchetă în secţia de terapie intensivă privind condiţiile igienice și o anchetă caz-cohortă, în care martorii cazurilor cu hepatită C acută nosocomială au fost pacienţi spitalizaţi concomitent în aceeași secţie. Măsurarea riscului s-a făcut prin odds ratio, folosind programul statistic EpiInfo 2002. Rezultate. Celor 8 cazuri cu hepatită C nosocomială li s-au identificat 4 martori pereche pentru fiecare caz, având aceeași vârstă, sex și spitalizare concomitentă. Dintre manevrele parenterale, administrarea perfuziei a creat un risc de 2,3 (IC95%: 0,34-21,1) ori mai mare de transmitere nosocomială faţă de cei cărora nu li s-a efectuat perfuzie. Nu s-au asociat transmiterii nosocomiale administrarea tratamentului antibiotic, recoltarea de sânge, puncţia lombară sau sondajul vezical. Evaluând contaminarea mediului, prin testul Adler, s-a evidenţiat prezenţa urmelor invizibile de sânge pe suprafaţa curată a mesei de lucru, mănuși și alte articole medicale manevrate de personalul medical. Concluzii. Transmiterea nosocomială s-a realizat prin perfuziile efectuate, din cauza manevrării materialelor sterile pe masa de lucru contaminată și mănușile contaminate.