Abstract:
Scop: aprecierea posibilităţilor IRM în diagnosticul și evaluarea dinamică a hidrocefaliei.
Materiale și metode. Au fost examinaţi 38
de pacienţi cu diferite dereglări ale licvorodinamicii, în perioada ianuarie 2011 – mai 2012, în secţia
Radiologie a Spitalului Internaţional Medpark. Toate
investigaţiile au fost efectuate pe un aparat de 1.5
tesla (Siemens Magnetom Essenza). Protocolul de
examinare a inclus: T1w, T2w, T2 tirm, T2 tir și regim
mielografic. Studiul include atât maturi (60.5% sau
23 persoane), cât și copii (39.5% sau 15). În cazurile
de hidrocefalie asociată cu formaţiuni de volum s-a
efectuat administrarea i/v a substanţei de contrast.
Copiii până la 5ani au fost sedaţi. La 6 copii până la
1 an s-a efectuat USG prin fontanela mare, iar la 4 pacienţi (3 maturi și 1 copil) s-a efectuat TC în alte
instituţii medicale ale Republicii Moldova.
Rezultate. După criteriul de acumulare preponderentă a LCR au fost depistate la copii: hidrocefalie
internă – 53.3% (8) cazuri, hidrocefalie externă – 20%
(3) cazuri, hidrocefalie mixtă – 6.7% (1) cazuri, dereglare ușoară a licvorodinamicii – 20% (3) cazuri. În
60% (9) cazuri au fost depistate alte patologii concomitente: formaţiuni de volum – 13.33% (2); anomalii
de dezvoltare – 20% (3): hipogenezia emisferei cerebrale stângi – 6.66% (1), sindromul Arnold-Chiari
– 6.66% (1) și sindromul Dandy-Walker – 6.66% (1);
seringomielie – 6.66% (1); schimbări hipoxice în perioada pre- și postnatală 6.66% (1); 13.33% (2) copii
născuţi prematur: 6.66% (1) cu hematomepidural și
6.66% (1) postintervenţie chirurgicală pentru șuntare
(șunt afuncţional).
La maturi au fost depistate: hidrocefalie internă – 39.2% (9) cazuri, hidrocefalie externă – 8.7%
(2), hideocefalie mixtă – 4.3% (1) cazuri, dereglare
ușoară a licvorodinamicii – 47.8% (11) cazuri; patologii concomitente au fost depistate în 26% (6) cazuri,
dintre care: formaţiuni de volum – 17.4% (4), chist
intracerebral postischemic – 4.3% (1), hidrocefalie
posttraumatică – 4.3% (1).
Rezultatele IRM au avut o corelaţie directă cu
examenarea USG și cu examinarea prin TC (cazurile
asociate cu formaţiuni de volum).
Concluzie. Examenul USG la copii poate fi
folosit ca o metodă de screening pentru selectarea
pacienţilor la TC sau IRM, fiind preferabilă utilizarea
IRM. Metoda IRM are o sensibilitate net superioară
altor metode de diagnostic în depistarea și evaluarea dinamică, atât a patologiei date, cât și a altor
patologii concomitente, inclusiv a celor congenitale
la copii și maturi.
