Abstract:
Actualitate. Măsurile de optimizare a sistemului de supraveghere epidemiologică în patologia
septico-purulentă nosocomială sunt dependente de
riscul și specificul epidemiologic ale acestor infecţii,
în funcţie de profilul staţionarului medical.
Scopul studiului a fost studierea particularităţilor epidemiologice ale infecţiilor septico-purulente
nosocomiale și utilizarea raţională a antibioticelor în
staţionarele de microchirurgie.
Materiale și metode. Studiul se bazează pe
analiza retrospectivă a 565 de fișe de observaţie ale
pacienţilor internaţi pe parcursul unui an în secţia
de microchirurgie, staţionarul Traumatologie și Ortopedie.
Rezultate. Din 565 de pacienţi trataţi în secţia
de microchirurgie, 96,28% au fost supuși tratamentului chirurgical și 3,72% – celui conservativ. Din
totalul de pacienţi trataţi chirurgical complicaţii
septico-purulente au făcut 19 persoane sau 3,94%,
iar în rândul bolnavilor trataţi conservativ infecţii
septico-purulente nu au fost depistate. S-a constatat
că printre pacienţii care s-au aflat în sala de operaţie
până la o oră incidenţa constituie 17,32‰, printre
cei cu durata intervenţiei de 1-2 ore – 133,33‰, iar
printre pacienţii cu durata intervenţiei chirurgicale
mai mare de 2 ore incidenţa a constituit 142,86 cazuri
la 1000 de operaţi.
În majoritatea cazurilor, complicaţiile septicopurulente au apărut la persoanele de sex masculin
– 35,26‰, în comparaţie cu 31,62‰ pentru femei.
Incidenţa dezvoltării infecţiilor septico-purulente
este mai sporită printre pacienţii din mediul rural
– 40,45‰, spre deosebire de cei din mediul urban
– 22,83‰.
Incidenţa prin infecţii septico-purulente s-a dovedit a fi mai înaltă la bolnavii cu fracturi – 49,38‰ și
cu artroze – 67,31‰. Complicaţiile septico-purulente
s-au manifestat prin: infecţia plăgii postoperatorii
– 89,47%, divergenţa suturilor – 5,26% și infecţie
necrozantă a ţesuturilor moi – 5,26%. Incidenţa morbidităţii prin infecţie septico-purulentă nosocomială
este mai sporită la pacienţii cu durata aflării în staţionar mai mare de 10 zile și ce constituie 178,22‰, în
comparaţie cu 2,15‰ în caz de durată a spitalizării
până la 9 zile.
Analiza retrospectivă a morbidităţii prin infecţii septico-purulente nosocomiale a constatat că
pacienţii care au primit terapie antimicrobiană pe o perioadă de 7-9 zile cu scop profilactic constituie
333,33‰. Structurarea bolnavilor în funcţie de antibioticele administrate cu scop de profilaxie a arătat
o prevalenţă sporită de administrare a cefalosporinelor – 89,47%. Totodată, indicele intensiv prin ISPN
s-a dovedit a fi mai mare în cazul pacienţilor care au
primit terapie antibacteriană (3,75‰), în comparaţie
cu cei care nu au fost supuși tratamentului antimicrobian (1,75‰).
Concluzii. Particularităţile epidemiologice ale
infecţiilor septico-purulente nosocomiale depistate
pot fi utilizate în elaborarea unor măsuri de optimizare, supraveghere și control al complicaţiilor septicopurulente în staţionarele de profil microchirurgical.
