Particularităţile epidemiologice ale infecţiilor septico-purulente în staţionarele de microchirurgie

Abstract

Actualitate. Măsurile de optimizare a sistemului de supraveghere epidemiologică în patologia septico-purulentă nosocomială sunt dependente de riscul și specificul epidemiologic ale acestor infecţii, în funcţie de profilul staţionarului medical. Scopul studiului a fost studierea particularităţilor epidemiologice ale infecţiilor septico-purulente nosocomiale și utilizarea raţională a antibioticelor în staţionarele de microchirurgie. Materiale și metode. Studiul se bazează pe analiza retrospectivă a 565 de fișe de observaţie ale pacienţilor internaţi pe parcursul unui an în secţia de microchirurgie, staţionarul Traumatologie și Ortopedie. Rezultate. Din 565 de pacienţi trataţi în secţia de microchirurgie, 96,28% au fost supuși tratamentului chirurgical și 3,72% – celui conservativ. Din totalul de pacienţi trataţi chirurgical complicaţii septico-purulente au făcut 19 persoane sau 3,94%, iar în rândul bolnavilor trataţi conservativ infecţii septico-purulente nu au fost depistate. S-a constatat că printre pacienţii care s-au aflat în sala de operaţie până la o oră incidenţa constituie 17,32‰, printre cei cu durata intervenţiei de 1-2 ore – 133,33‰, iar printre pacienţii cu durata intervenţiei chirurgicale mai mare de 2 ore incidenţa a constituit 142,86 cazuri la 1000 de operaţi. În majoritatea cazurilor, complicaţiile septicopurulente au apărut la persoanele de sex masculin – 35,26‰, în comparaţie cu 31,62‰ pentru femei. Incidenţa dezvoltării infecţiilor septico-purulente este mai sporită printre pacienţii din mediul rural – 40,45‰, spre deosebire de cei din mediul urban – 22,83‰. Incidenţa prin infecţii septico-purulente s-a dovedit a fi mai înaltă la bolnavii cu fracturi – 49,38‰ și cu artroze – 67,31‰. Complicaţiile septico-purulente s-au manifestat prin: infecţia plăgii postoperatorii – 89,47%, divergenţa suturilor – 5,26% și infecţie necrozantă a ţesuturilor moi – 5,26%. Incidenţa morbidităţii prin infecţie septico-purulentă nosocomială este mai sporită la pacienţii cu durata aflării în staţionar mai mare de 10 zile și ce constituie 178,22‰, în comparaţie cu 2,15‰ în caz de durată a spitalizării până la 9 zile. Analiza retrospectivă a morbidităţii prin infecţii septico-purulente nosocomiale a constatat că pacienţii care au primit terapie antimicrobiană pe o perioadă de 7-9 zile cu scop profilactic constituie 333,33‰. Structurarea bolnavilor în funcţie de antibioticele administrate cu scop de profilaxie a arătat o prevalenţă sporită de administrare a cefalosporinelor – 89,47%. Totodată, indicele intensiv prin ISPN s-a dovedit a fi mai mare în cazul pacienţilor care au primit terapie antibacteriană (3,75‰), în comparaţie cu cei care nu au fost supuși tratamentului antimicrobian (1,75‰). Concluzii. Particularităţile epidemiologice ale infecţiilor septico-purulente nosocomiale depistate pot fi utilizate în elaborarea unor măsuri de optimizare, supraveghere și control al complicaţiilor septicopurulente în staţionarele de profil microchirurgical.