Abstract:
Actualitate. Rezistenţa microbiană câștigă
teren pe măsură ce sunt introduse noi preparate
menite să lupte contra germenilor. Spitalul este
locul unde această rezistenţă este înregistrată cel
mai fidel și unde arsenalul terapeutic se dovedește
a fi, de la an la an, tot mai insuficient (D. Negru, S.
Andreica, 2011).
Obiectiv: studierea particularităţilor etiologice
ale infecţiilor septico-purulente, inclusiv rezistente
faţă de antibiotice, în staţionarele de profil urologic.
Material și metode. Studiul se bazează pe analiza retrospectivă a 198 de tulpini de microorganisme
decelate de la pacienţii cu infecţii septico-purulente
(ISP) din secţia de urologie a CNȘPMU, examinate
pe parcursul anului 2010.
Rezultate. În urma investigaţiilor de laborator a
142 de pacienţi cu ISP din secţia de urologie, au fost
depistate 198 de tulpini de microorganisme și fungi
care aparţin la 19 tipuri de specii, fapt ce confirmă
natura polietiologică a acestei grupe de infecţii.
Predomină microorganismele gramnegative – 108
tulpini sau 54,55% din totalul de tulpini depistate, în
comparaţie cu 86 tulpini sau 43,43% grampozitive.
Dintre microorganismele grampozitive predomină S.
epidermidis (20,71%), E. faecalis (21,21%), iar dintre
microorganismele gramnegative – E. coli (20,71%),
P. aeruginosa (8,08%), K. pneumoniae (7,58%) și P.
mirabilis (4,55%). Suma probelor de testare faţă de diferite antibiotice, la care au fost supuse tulpinile decelate, a
constituit 1655, dintre care în 590 de probe (35,65%)
tulpinile s-au dovedit a fi sensibile, iar în 1065 de probe
sau 64,35% – rezistente faţă de antibiotice. O rezistenţă
mai înaltă s-a constatat la tulpinile de microorganisme
gramnegative (67,32% din probele cercetate), iar cele
grampozitive au manifestat rezistenţă în 58,17% din
probe și în 41,82% din probe au fost sensibile. Fungii
au fost rezistenţi în 61,90% și sensibili în 35,65% din
probe. Un element important pentru practica medicală este cunoașterea spectrului de sensibilitate /
rezistenţă în funcţie de specia microorganismelor. Din
grupa de microorganisme grampozitive au manifestat
o sensibilitate mai mare faţă de antibiotice microorganismele din genul Staphylococcus. Tulpinile de S.
epidermidis au fost sensibile în 51,0% și rezistente în
49,0% din probe. Cele mai rezistente tulpini de microorganisme din grupa grampozitivă s-au dovedit a fi
tulpinile de E. faecalis – 69,26% din probe.
Majoritatea speciilor de microorganisme gramnegative izolate de la pacienţii cu ISP din secţia de
urologie au manifestat rezistenţă sporită faţă de
antibiotice. Cele mai rezistente au fost tulpinile de
K. pneumoniae, Acinetobacter spp. și P. mirabilis, în
89,63%, 78,33% și 73,98%, respectiv, și sensibile în
10,63%, 21,70% și 32,22% din probe.
În urma studierii polirezistenţei tulpinilor de
microorganisme decelate de la pacienţii cu ISP din
secţia de urologie, s-a constatat că o polirezistenţă
mai înaltă la 6 și mai multe antibiotice au manifestat
tulpinile de K. pneumoniae, P. aeruginosa și Acinetobacter spp. Aceste tipuri de tulpini s-au dovedit a fi
polirezistente în 80,00%, 75,00% și, respectiv, 83,33%
din ele. Au manifestat polirezistenţă mult mai joasă
la microorganismele grampozitive: S. epidermidis –
12,20% și E. faecalis – 9,52%.
În funcţie de grupa de antibiotice, s-a constatat
că microorganismele date manifestă o rezistenţă
mai înaltă faţă de peniciline (78,82%), cefalosporine
(88,43%), inclusiv faţă de cefalosporinele de generaţia
II – 96,64%, generaţia I – 87,12% și generaţia III – 82,3%
din probe. Sensibilitatea faţă de aceste grupe de antibiotice a fost de: 21,18%, 11,57%, 3,36%, 12,88% și
14,30% respectiv. Microorganismele gramnegative
decelate de la pacienţii cu ISP din secţia de urologie
au manifestat o rezistenţă sporită faţă de majoritatea
grupelor de antibiotice. Microorganismele date au
manifestat rezistenţă înaltă faţă de peniciline (85,27%)
și cefalosporinele de toate generaţiile: generaţia I –
93,30%, generaţia II – 96,60%, generaţia III – 81,67%
și generaţia IV – 84,6%, iar sensibilitatea faţă de aceste grupe de antibiotice a fost de respectiv, 14,74%,
6,70%, 3,40%, 18,33% și 15,40%. Sensibilitate sporită
aceste microorganisme au manifestat faţă de peneme
(100%) și chinolone (49,12%). Concluzii. Agenţii cauzali în infecţiile septico-purulente urologice manifestă un grad înalt de
rezistenţă faţă de antibiotice. Pentru eficientizarea
tratamentului și diminuarea rezistenţei microbiene
este necesar de a reglementa utilizarea antibioticelor în tratamentul și profilaxia ISP, prin examinările
microbiologice și efectuarea antibiogramei.
