Markeri moleculari de rezistenţă la antibiotice a tulpinilor de Escherichia coli, izolate din infecţii urinare

Abstract

Actualitate. Antibiorezistența microorganismelor implicate în etiologia maladiilor infecțioase reprezintă o prioritate pentru sistemul de sănătate publică atât la nivel naţional, cât și la nivel global. Infecțiile produse de microorganisme rezistente determină un nivel înalt de morbiditate și mortalitate, datorat eșecurilor terapeutice, și costuri tot mai ridicate pentru îngrijirile medicale. Anume utilizarea exagerată și necontrolată a preparatelor antimicrobiene a dus la selecția de tulpini bacteriene rezistente la antibiotice, situație ce se regăsește și la reprezentanții familiei Enterobacteriaceae. Frecvent rezistența Escherichia coli (E. coli) la antibioticele beta-lactamine se datorează, în cea mai mare parte, beta-lactamazelor, iar răspândirea rapidă a acestui tip de rezistență se datorează faptului că genele codante se găsesc pe plasmide transmisibile sau mobilizabile. Cele mai cunoscute variante de BLSE (beta-lactamaze cu spectru extins) sunt de tip TEM și SHV, dar tot mai mult apar atât în comunitate, cât și în spital ESBL tip CTX-M. Tipul exact de beta-lactamază nu poate fi detectat prin testele de rutină. Asocierea mai multor tipuri de beta-lactamaze la același microorganism face și mai dificilă depistarea corectă. În ultimii ani au fost propuse metode alternative, care să înlocuiască sau să completeze metodele fenotipice tradiționale. Cele mai utilizate dintre aceste metode sunt testele PCR standard și secvențierea de gene. Scopul: detectarea unor markeri de rezistență (beta-lactamaze) la preparatele antibacteriene a E. coli, responsabilă de producerea infecţiilor tractului urinar (ITU). Materiale și metode. Au fost cercetate 118 tulpini de E. coli, izolate din uroculturile semnificativ pozitive (105 UFC/ml), recoltate de la pacienții cu ITU. Tulpinile au fost identificate pe baza proprietăților morfotinctoriale, culturale și biochimice, utilizând teste API 20E (Biomerieux). Sensibilitatea tulpinilor de E. coli la preparatele antimicrobiene a fost determinată prin metode fenotipice (disc-difuzimetrică Kirby-Bauer, testul de sinergie) și de biologie moleculară (reacţia de polimerizare în lanț: PCR multiplex, Rep – PCR, secvenţiere). Rezultate. La tulpinile de E. coli studiate a fost semnalat fenomenul de rezistență la preparatele antibacteriene. Ponderea tulpinilor rezistente la fluorochinolone (acid nalidixic) a constituit 89%, la betalactamine (ticarcilină) – 77%, aminoglicozide (gentamicină) – 72% și sulfamide (cotrimoxazol) – 72%. Enzimele beta-lactamaze cu spectru extins (BLSE), identificate la tulpinile de E. coli, au fost în exclusivitate de tip CTX-M, și anume: o tulpină tip CTX-M-1, trei tulpini de CTX-M-14; alte trei tulpini de tip CTX-M-15. S-a constatat că filogenetic 58,5% tulpini de E. coli BLSE aparțin grupei B2 , grupei A – 27,9%, grupei D – 12,7% și altor grupe – 0,9%. Concluzii. Circulaţia tulpinilor E. coli tip CTX-M pe teritoriul Republicii Moldova determină un potenţial înalt de diseminare a acestora în colectivităti și creează dificultăți în conduita terapeutică a pacienților cu ITU. Determinarea markerilor moleculari de rezistență la antibiotice constituie o metodă rapidă și eficientă de monitorizare a mecanismelor responsabile de fenomenele de rezistență la antibiotice a tulpinilor de E.coli și duce la un management terapeutic mai eficient.