Aspecte ale sensibilităţii la antibiotice a tulpinilor de Salmonella spp. netifoidice

Abstract

Actualitate. Infecţiile cu Salmonella spp. sunt printre cele mai răspândite boli de tip alimentar, contaminând omul prin ingestia de alimente sau apă infectată. Categoriile cele mai expuse la riscul de a dezvolta o infecţie cu Salmonella spp. sunt copiii, vârstnicii și persoanele cu probleme în sistemul imunitar. În anii ’80 ai sec. XX, salmonelele erau încă bacterii sensibile la antibiotice, pentru ca o decadă mai târziu să se înregistreze deja foarte multe tulpini rezistente la ampicilină, cloramfenicol sau la asocierea trimethoprim + sulfametoxazol. Obiectivul lucrării a vizat caracterizarea sensibilităţii la antibiotice a tulpinilor de Salmonella spp. Material și metode. În perioada ianuarie – decembrie 2011, în laboratorul Centrului Naţional de Sănătate Publică s-a realizat identificarea și testarea sensibilităţii la antibiotice a 118 tulpini de Salmonella spp., izolate în Republica Moldova. Izolarea s-a făcut pe medii de diagnostic diferenţial, selective și neselective adecvate, iar identificarea tulpinilor de Salmonella spp. izolate s-a făcut prin metode convenţionale. Testarea sensibilităţii la antibiotice s-a realizat prin tehnica Kirby-Bauer, conform standardului NCCLS (National Committee for Clinical Laboratory Standards). Pentru controlul de calitate a determinării sensibilităţii s-a utilizat tulpina de E.coli ATCC 25922. Rezultate şi concluzii. În cadrul studiului au fost prelucrate, în perioada ianuarie – decembrie 2011, 118 tulpini de Salmonella izolate de la persoane bolnave sau sănătoase clinic. Salmonelele au fost izolate şi identificate până la nivel de gen prin metode microbiologice clasice şi au fost tipizate serologic până la nivel de serovariantă. Proporţia serovariantei S. Enteritidis a fost de 65,25%, S. Typhimurium – de 12,71%, S. Blegdam şi S. Hadar – de 7,63% şi, respectiv, 3,39%, S. Infantins – 1,69%, 11 tulpini aparţinând altor serovariante. Rezultatele obţinute coincid cu datele din literatură, fiind cunoscut faptul că S. Enteritidis şi S. Typhimurium sunt serovariantele cel mai des întâlnite în populaţia umană, reprezentând cauza cea mai frecventă a toxiinfecţiilor alimentare. Dintre antibioticele testate, tulpinile de Salmonella au prezentat o sensibilitate constantă la cefamandol, cefotaxim, meropenem, ampicilină, amikacină, tobramicină, ciprofloxacină şi cloramfenicol. În ceea ce priveste rezistenţa la antibiotice, procentul cel mai mare de rezistenţă a fost în cazul furazolidonului (28,8%), acidului nalidixic (25,4%), piperacilină/tazobactam (3,4%) şi ceftazidimei (2,5%). Numărul tulpinilor de Salmonella rezistente la un agent antimicrobian a fost de 44 (37,3%) tulpini, 17 (14,4%) fiind rezistente la ≥2 agenţi antimicrobieni, confirmându-se astfel circulaţia tulpinilor polirezistente în populaţia umană. Profilul de rezistenţă pentru cele 77 tulpini de S. Enteritidis arată că 16,95% dintre ele au fost rezistente la mai mult de un agent antimicrobian, iar la 1 tulpină a fost evidenţiată rezistenţa faţă de patru antibiotice, confirmând astfel prezenţa multirezistenţei la acest serotip. Rezistenţa la furazolidon și acidul nalidixic a constituit profilul de rezistenţă cel mai frecvent întâlnit la tulpinile de Salmonella. Sensibilitatea crescută faţă de fluorquinolone (ciprofloxacină) și faţă de cefalosporine de generaţia a treia este o constatare încurajatoare din perspectiva sănătăţii publice. În același timp, depistarea unor tulpini de Salmonella rezistente la ceftazidim (2,5%), cefalosporine de generaţia a treia, subliniază importanţa monitorizării rezistenţei antimicrobiene, cu scopul de a detecta noi tendinţe și emergenţe de rezistenţă. Actualmente este important să diminuăm impactul social al fenomenului de rezistenţă multiplă la chimioterapicele antiinfecţioase prin optimizarea utilizării antibioticelor existente, formularea strategiilor de reducere până la dispariţie a tulpinilor bacteriene cu rezistenţă multiplă la acţiunea antibioticelor.