Abstract:
Actualitate. Infecţiile cu Salmonella spp. sunt
printre cele mai răspândite boli de tip alimentar,
contaminând omul prin ingestia de alimente sau
apă infectată. Categoriile cele mai expuse la riscul
de a dezvolta o infecţie cu Salmonella spp. sunt copiii, vârstnicii și persoanele cu probleme în sistemul
imunitar.
În anii ’80 ai sec. XX, salmonelele erau încă
bacterii sensibile la antibiotice, pentru ca o decadă
mai târziu să se înregistreze deja foarte multe tulpini
rezistente la ampicilină, cloramfenicol sau la asocierea trimethoprim + sulfametoxazol.
Obiectivul lucrării a vizat caracterizarea sensibilităţii la antibiotice a tulpinilor de Salmonella spp.
Material și metode. În perioada ianuarie – decembrie 2011, în laboratorul Centrului Naţional de
Sănătate Publică s-a realizat identificarea și testarea
sensibilităţii la antibiotice a 118 tulpini de Salmonella spp., izolate în Republica Moldova. Izolarea s-a
făcut pe medii de diagnostic diferenţial, selective
și neselective adecvate, iar identificarea tulpinilor
de Salmonella spp. izolate s-a făcut prin metode
convenţionale. Testarea sensibilităţii la antibiotice
s-a realizat prin tehnica Kirby-Bauer, conform standardului NCCLS (National Committee for Clinical
Laboratory Standards). Pentru controlul de calitate a determinării sensibilităţii s-a utilizat tulpina de E.coli
ATCC 25922.
Rezultate şi concluzii. În cadrul studiului au
fost prelucrate, în perioada ianuarie – decembrie
2011, 118 tulpini de Salmonella izolate de la persoane
bolnave sau sănătoase clinic. Salmonelele au fost izolate şi identificate până la nivel de gen prin metode
microbiologice clasice şi au fost tipizate serologic
până la nivel de serovariantă. Proporţia serovariantei
S. Enteritidis a fost de 65,25%, S. Typhimurium – de
12,71%, S. Blegdam şi S. Hadar – de 7,63% şi, respectiv,
3,39%, S. Infantins – 1,69%, 11 tulpini aparţinând altor
serovariante. Rezultatele obţinute coincid cu datele
din literatură, fiind cunoscut faptul că S. Enteritidis
şi S. Typhimurium sunt serovariantele cel mai des
întâlnite în populaţia umană, reprezentând cauza
cea mai frecventă a toxiinfecţiilor alimentare.
Dintre antibioticele testate, tulpinile de Salmonella au prezentat o sensibilitate constantă la
cefamandol, cefotaxim, meropenem, ampicilină,
amikacină, tobramicină, ciprofloxacină şi cloramfenicol. În ceea ce priveste rezistenţa la antibiotice,
procentul cel mai mare de rezistenţă a fost în cazul
furazolidonului (28,8%), acidului nalidixic (25,4%),
piperacilină/tazobactam (3,4%) şi ceftazidimei
(2,5%).
Numărul tulpinilor de Salmonella rezistente la
un agent antimicrobian a fost de 44 (37,3%) tulpini,
17 (14,4%) fiind rezistente la ≥2 agenţi antimicrobieni, confirmându-se astfel circulaţia tulpinilor polirezistente în populaţia umană. Profilul de rezistenţă
pentru cele 77 tulpini de S. Enteritidis arată că 16,95%
dintre ele au fost rezistente la mai mult de un agent
antimicrobian, iar la 1 tulpină a fost evidenţiată rezistenţa faţă de patru antibiotice, confirmând astfel
prezenţa multirezistenţei la acest serotip. Rezistenţa
la furazolidon și acidul nalidixic a constituit profilul
de rezistenţă cel mai frecvent întâlnit la tulpinile de
Salmonella.
Sensibilitatea crescută faţă de fluorquinolone
(ciprofloxacină) și faţă de cefalosporine de generaţia
a treia este o constatare încurajatoare din perspectiva sănătăţii publice. În același timp, depistarea
unor tulpini de Salmonella rezistente la ceftazidim
(2,5%), cefalosporine de generaţia a treia, subliniază
importanţa monitorizării rezistenţei antimicrobiene,
cu scopul de a detecta noi tendinţe și emergenţe de
rezistenţă.
Actualmente este important să diminuăm impactul social al fenomenului de rezistenţă multiplă la
chimioterapicele antiinfecţioase prin optimizarea utilizării antibioticelor existente, formularea strategiilor
de reducere până la dispariţie a tulpinilor bacteriene
cu rezistenţă multiplă la acţiunea antibioticelor.
