Abstract:
Actualitatea temei. Asistenţa medicală are
menirea de a salva și a îmbunătăţi viaţa pacientului.
Anume reieșind din această afirmaţie, fiecare lucrător
medical are responsabilitatea să protejeze sănătatea
sa și a pacienţilor săi prin prevenirea transmiterii
infecţiilor asociate cu asistenţa medicală. Una dintre problemele majore care contribuie
la transmiterea unei game largi de agenţi patogeni
este nerespectarea securităţii injecţiilor. O injecţie
inofensivă nu dăunează recipientului, nu expune
personalul medical la nici un risc și nu reprezintă un
deșeu medical care ar fi periculos pentru comunitate.
Problema securităţii injecţiilor este recunoscută la
nivel global. De menţionat că 95% din toate injecţiile
au un scop terapeutic. Conform datelor OMS, anual
la nivel mondial se înregistrează circa 21 milioane
cazuri de hepatită virală B (HVB), 2 milioane cazuri de
hepatită virală C (HVC), 260 mii cazuri de HIV/SIDA și,
ca urmare, circa 500 mii cazuri de decese.
Obiectivele studiului:
- Evaluarea situaţiei epidemiologice prin hepatitele virale B, C și D în municipiul Chișinău.
- Determinarea factorilor predominanţi în transmiterea acestor maladii.
- Elaborarea unor recomandări pentru prevenirea
transmiterii hepatitelor virale parenterale.
Materiale și metode. În calitate de material de
studiu au servit anchetele epidemiologice, buletinele
epidemiologice, fișele medicale. Pentru analiză au
fost utilizate metodele epidemiologică, statistică,
descriptivă.
Rezultate. Morbiditatea populaţiei prin hepatitele virale B, C și D acute în mun. Chișinău s-a redus
seminificativ în ultimii ani. Totuși, rata incidenţei prin
aceste maladii rămâne a fi înaltă, comparativ cu majoritatea ţărilor europene. În perioada 2006-2011, în
mun. Chișinău s-a înregistrat o reducere a incidenţei
prin hepatitele virale parenterale B, C și D acute de la
17,1 cazuri la 100 mii populaţie în 2006 până la 5,4
cazuri la 100 mii populaţie în 2011.
Evaluarea anchetelor epidemiologice a 511
cazuri de hepatită virală B, C și D, înregistrate în anii
2006-2011 în mun. Chișinău, a scos în evidenţă faptul
că calea artificială a fost menţionată în 48% din anchete, iar calea naturală – în 45%. În 7% din cazuri calea
de transmitere a infecţiei nu a fost stabilită. Analiza
cazurilor de HV cu transmitere parenterală a demonstrat că ponderea manipulaţiilor medicale a constituit
34%. Dintre acestea, în 32% din cazuri au avut loc
manipulaţii stomatologice, 22% revin intervenţiilor
chirurgicale, cca 16% – intervenţiilor ginecologice și
circa 10% – injecţiilor. Manipulaţiilor endoscopice le
revin 8% din totalul cazurilor de infectare. O pondere,
la prima vedere nesemnificativa, de circa 2,5% revine
infectării lucrătorilor medicali în urma exercitării funcţiilor, în special care ţine de prelucrarea instrumentarului medical de folosinţă repetată.
Concluzii. Una dintre problemele existente
ce duc la transmiterea hepatitelor virale în cadrul
instituţiilor medicale este lipsa unei Strategii naţionale privind gestionarea deșeurilor medicale și
securitatea injecţiilor.
OMS susţine elaborarea ghidurilor, strategiilor
și studiilor de supraveghere, prevenire și control al
hepatitelor virale. În plan profilactic se insistă asupra
implementării imunizării universale contra hepatitei
virale B a copiilor și a persoanelor din grupele cu risc
sporit de infectare; asupra asigurării securităţi sângelui, securităţii injecţiilor și managementului corect
al deșeurilor rezultate din activităţile medicale. Promovarea sinergismului între programele naţionale
și internaţionale care pot contribui semnificativ la
diminuarea riscurilor de contractare a infecţiilor cu
transmitere parenterală rămâne o sarcină actuală.
