Abstract:
Actualitatea temei. Actualmente, printre copii
și adulţi au o răspândire largă dismicrobismul și disfuncţiile
intestinale diareice de etiologie bacteriană.
Unele dintre cauzele principale ale acestora sunt contaminarea
mediului ambiant cu agenţi microbieni ce
cauzează maladii intestinale și influenţa stresogenă
excesivă. Flora microbiană intestinală este partea
componentă a sistemului ecologic unic al macroorganismului,
ea îndeplinește rolul de indicator al
stării sănătăţii lui. De aceea, dereglarea nivelului
ei numeric și calitativ sau de specie contribuie la
dezvoltarea disfuncţiilor intestinale diareice, uneori
cu urmări letale. Luând în consideraţie cele expuse,
problema menţinerii bacteriocenozei intestinale la
nivel optim, caracteristic pentru organismul uman,
rămâne a fi actuală.
În ultimul timp, în rezultatul situaţiei socioeconomice
și ecologice nefavorabile, hipo- și avitaminozelor,
antibiotico-, hormono- și chimioterapiei neraţionale,
încălcărilor în alimentaţie, se observă răspândirea lar largă
a manifestărilor disbiotice ale cavităţii bucale, pielii,
intestinului. Se atrage atenţia asupra rolului lactobacteriilor
în profilaxia cancerului intestinal. Problema
dereglărilor biocenozei intestinului la copii este una
dintre cele mai actuale, mai ales la copiii mici, inclusiv
în perioada de nou-născut. Rezultatele studiilor știinţifice
contemporane indică prezenţa dismicrobismului
intestinal de gradele I-II la 50% de sugari sănătoși, iar
de gradele III-IV – la 20-25% din copii.
Scopul: determinarea agenţilor patogeni care
au prevalat în starea de dismicrobism intestinal, în
cercetările efectuate pe anii 2011, 2012, în Centrul
Naţional Știinţifico-Practic de Medicină Preventivă,
secţia Bacteriologia și Epidemiologia bolilor extrem de
contagioase și securitatea biologică.
Materiale și metode. Probele au fost colectare
înaintea utilizării preparatelor antimicrobiene. În
cercetare au fost utilizate probele de materii fecale în
cantitate de 1,0 g, diluate și omogenizate cu 9,0 ml de
soluţie fiziologică. Ulterior, probele au fost însămânţate
pe mediile nutritive diferenţiale și de diagnostic, așa
ca: Endo, Cistovici, geloză sânge, Saburo, geloză salină
cu gălbenuș de ou, geloză lactobac., mediul tioglicolic.
Coloniile suspecte lactozo-negative au fost multiplicate
și replicate pe mediile Hiss, pentru identificarea
biochimică. La fel, a fost determinată sensibilitatea la
preparatele antimicrobiene prin metoda difuziunii
discurilor. Pentru ca ulterior terapia antimicrobiană
să fie efectivă, este necesar de indicat un tratament
raţional, conform sensibilităţii la antibiotice.
Rezultate. Structura agenţilor etiologici, provocatori
ai stării de dismicrobism intestinal, ce au fost
determinaţi în anul 2011 în CNȘP EBEC și SB: în total
au fost efectuate 272 de analize: E. Coli – 119, E. coli
patogene – 58, Staphylococus aureus – 41, Staphylococus
sp. – 15, Candida albicans – 46, Enterobacter
spp. – 16, Klebsiella sp. – 17, Kpebsiella pneumonie –
18, Edwardsiella tarda – 2, Proteus sp. – 8, Citrobacter
freundi – 7, Enterica gr. 57 – 6, Kluyvera cryocrescens
– 9, Serratia spp. – 11, Cedaceea sp. – 0, Pseudomon
aeruginosa – 8, Morganella morgani – 4. Numărul
total de agenţi patogeni – 390.
Structura agenţilor etiologici, provocatori ai
stării de dismicrobism intestinal, care au fost determinaţi
în anul 2012 în CNȘP EBEC și SB: în total
au fost efectuate 247 de analize: E. Coli – 122, E. coli
patogene – 122, Staphylococus aureus – 60, Staphylococus
sp. – 14, Candida albicans – 70, Enterobacter
spp. – 30, Klebsiella sp. – 24, Kpebsiella pneumonie –
7, Edwardsiella tarda – 1, Proteus sp. – 6, Citrobacter
freundi – 20, Enterica gr. 57 – 4, Kluyvera cryocrescens
– 13, Serratia spp. – 11, Cedaceea sp. – 8, Pseudomon
aeruginosa – 3, Morganella morgani – 2. Numărul
total de agenţi patogeni – 422.În perioada 2011-2012, în CNSP EBEC și SB, la
copiii de vârsta 0,1-1 an s-au depistat 145 de probe,
ceea ce constituie 32,7% din toate analizele făcute
în dismicrobism.
Concluzii
1. Cea mai frecventă a fost asociaţia dintre 2
agenţi patogeni – Candida albicans și Staphilococus
aureus.
2. Cele mai multe probe (32,7%) au fost depistate
la copiii de vârsta 0,1-1 an.
3. O diferenţă semnificativa între femei (247
probe) și bărbaţi (270 probe) nu a fost observată.
