Structura etiologică a agenţilor patogeni în dismicrobismul intestinal

Abstract

Actualitatea temei. Actualmente, printre copii și adulţi au o răspândire largă dismicrobismul și disfuncţiile intestinale diareice de etiologie bacteriană. Unele dintre cauzele principale ale acestora sunt contaminarea mediului ambiant cu agenţi microbieni ce cauzează maladii intestinale și influenţa stresogenă excesivă. Flora microbiană intestinală este partea componentă a sistemului ecologic unic al macroorganismului, ea îndeplinește rolul de indicator al stării sănătăţii lui. De aceea, dereglarea nivelului ei numeric și calitativ sau de specie contribuie la dezvoltarea disfuncţiilor intestinale diareice, uneori cu urmări letale. Luând în consideraţie cele expuse, problema menţinerii bacteriocenozei intestinale la nivel optim, caracteristic pentru organismul uman, rămâne a fi actuală. În ultimul timp, în rezultatul situaţiei socioeconomice și ecologice nefavorabile, hipo- și avitaminozelor, antibiotico-, hormono- și chimioterapiei neraţionale, încălcărilor în alimentaţie, se observă răspândirea lar largă a manifestărilor disbiotice ale cavităţii bucale, pielii, intestinului. Se atrage atenţia asupra rolului lactobacteriilor în profilaxia cancerului intestinal. Problema dereglărilor biocenozei intestinului la copii este una dintre cele mai actuale, mai ales la copiii mici, inclusiv în perioada de nou-născut. Rezultatele studiilor știinţifice contemporane indică prezenţa dismicrobismului intestinal de gradele I-II la 50% de sugari sănătoși, iar de gradele III-IV – la 20-25% din copii. Scopul: determinarea agenţilor patogeni care au prevalat în starea de dismicrobism intestinal, în cercetările efectuate pe anii 2011, 2012, în Centrul Naţional Știinţifico-Practic de Medicină Preventivă, secţia Bacteriologia și Epidemiologia bolilor extrem de contagioase și securitatea biologică. Materiale și metode. Probele au fost colectare înaintea utilizării preparatelor antimicrobiene. În cercetare au fost utilizate probele de materii fecale în cantitate de 1,0 g, diluate și omogenizate cu 9,0 ml de soluţie fiziologică. Ulterior, probele au fost însămânţate pe mediile nutritive diferenţiale și de diagnostic, așa ca: Endo, Cistovici, geloză sânge, Saburo, geloză salină cu gălbenuș de ou, geloză lactobac., mediul tioglicolic. Coloniile suspecte lactozo-negative au fost multiplicate și replicate pe mediile Hiss, pentru identificarea biochimică. La fel, a fost determinată sensibilitatea la preparatele antimicrobiene prin metoda difuziunii discurilor. Pentru ca ulterior terapia antimicrobiană să fie efectivă, este necesar de indicat un tratament raţional, conform sensibilităţii la antibiotice. Rezultate. Structura agenţilor etiologici, provocatori ai stării de dismicrobism intestinal, ce au fost determinaţi în anul 2011 în CNȘP EBEC și SB: în total au fost efectuate 272 de analize: E. Coli – 119, E. coli patogene – 58, Staphylococus aureus – 41, Staphylococus sp. – 15, Candida albicans – 46, Enterobacter spp. – 16, Klebsiella sp. – 17, Kpebsiella pneumonie – 18, Edwardsiella tarda – 2, Proteus sp. – 8, Citrobacter freundi – 7, Enterica gr. 57 – 6, Kluyvera cryocrescens – 9, Serratia spp. – 11, Cedaceea sp. – 0, Pseudomon aeruginosa – 8, Morganella morgani – 4. Numărul total de agenţi patogeni – 390. Structura agenţilor etiologici, provocatori ai stării de dismicrobism intestinal, care au fost determinaţi în anul 2012 în CNȘP EBEC și SB: în total au fost efectuate 247 de analize: E. Coli – 122, E. coli patogene – 122, Staphylococus aureus – 60, Staphylococus sp. – 14, Candida albicans – 70, Enterobacter spp. – 30, Klebsiella sp. – 24, Kpebsiella pneumonie – 7, Edwardsiella tarda – 1, Proteus sp. – 6, Citrobacter freundi – 20, Enterica gr. 57 – 4, Kluyvera cryocrescens – 13, Serratia spp. – 11, Cedaceea sp. – 8, Pseudomon aeruginosa – 3, Morganella morgani – 2. Numărul total de agenţi patogeni – 422.În perioada 2011-2012, în CNSP EBEC și SB, la copiii de vârsta 0,1-1 an s-au depistat 145 de probe, ceea ce constituie 32,7% din toate analizele făcute în dismicrobism. Concluzii 1. Cea mai frecventă a fost asociaţia dintre 2 agenţi patogeni – Candida albicans și Staphilococus aureus. 2. Cele mai multe probe (32,7%) au fost depistate la copiii de vârsta 0,1-1 an. 3. O diferenţă semnificativa între femei (247 probe) și bărbaţi (270 probe) nu a fost observată.