Abstract:
Scop: studierea importanţei diagnosticului
radiologic în complicaţiile postoperatorii la pacienţii
cu BSO.
Materiale și metode. Studiul s-a bazat pe analiza a 34 de fișe de observaţie a pacienţilor cu BSO,
care pe parcursul anului 2010 s-au tratat în secţia de
chirurgie viscerală a IMSP SCR. Din 34 de pacienţi, 12
(35,3%) erau femei și 22 (64,7%) – bărbaţi, cuprinși în
intervalul de vârstă 30-80 de ani. Toţi pacienţii au fost
investigaţi clinico-radioimagistic: 34 (100%) bolnavi
prin radioscopia esofagului și stomacului și pasaj pe
intestinul subţire și 24 (70,6%) – prin FEGDS. Toţi 34
de pacienţi au fost supuși intervenţiei chirugicale
prin rerezecţie gastrică, procedeu Roux.
Rezultate. În urma studiului s-au depistat:
15 pacienţi cu ulcer peptic recidivant (58,33%), 2
cu reflux jejunogastral (4,17%), 8 cu anastamozită
(29,17%), 4 cu gastrită de reflux (12,5%) și 5 pacienţi
cu sindromul Dumping (16,66%). Rata BSO în funcţie de sex este de 3:1, cu predominarea la bărbaţi.
Vârsta cu cea mai mare incidenţă a BSO cuprinde
intervalul 50-59 de ani și reprezintă 50% din bolnavi.
Vârsta medie este de 53 de ani. Timpul de apariţie a
primelor manifestări clinice la 11 (32,4%) pacienţi a
fost mai puţin de 1 an, la 15 (44,15%) – 1-5 ani și la 8
(23,5%) – mai mult de 5 ani.
Prezenţa nișei s-a vizualizat la 15 (58,33%) bolnavi, pasaj hiperkinetic – la 5 (16,66%), îngustarea
anastamozei cu dereglarea evacuării din bontul
gastric – la 8 (29,17%), reflux jejunogastric – la 2
(4,17%) pacienţi.
Concluzie. Investigarea radiologică cu substanţă de contrast baritată permite vizualizarea
stării bontului gastric, stării anastamozei și a anselor
aferente și eferente și este o metodă de elecţiune în
depistarea dereglărilor funcţionale din BSO.
