Evaluarea radioimagistică a diverticulilor duodenal

Abstract

Scop: evaluarea metodelor de diagnostic radioimagistic în depistarea diverticulilor duodenali. Materiale și metode. Au fost examinaţi 29 de pacienţi aflaţi la tratament în IMSP SCR, în perioada 2010-2011. Din numărul total de pacienţi spitalizaţi cu diverticuli duodenali incluși în studiu, 18 (61%) au fost bărbaţi și 11 (38%) – femei. Vârsta medie a pacienţilor a constituit 60 de ani. Din numărul total de bolnavi cu diverticuli duodenali, 21 (72,41%) erau persoane apte de muncă. Diagnosticul de diverticul duodenal a fost stabilit în baza: datelor clinice obiective și subiective; investigaţiilor de laborator; investigaţiilor radioimagistice noninvazive și minim invazive. Rezultate. Diverticulii duodenali cel mai frecvent au fost localizaţi în segmentul D2 (66%), D3 (20%), D4 (10%), D1 (4%). Diverticuli paralaterali au fost depistaţi în 16 (55,17%) cazuri, 11 (38%) pacienţi au fost supuși intervenţiei chirurgicale cu înlăturarea diverticulilor duodenali. Cea mai frecventă complicaţie a diverticulilor duodenali la pacienţii examinaţi a fost diverticulita, întâlnită în 9 (31%) cazuri. Concluzii. Metoda de elecţie de screening și diagnostic al diverticulului duodenal s-a dovedit a fi duodenografia, cu o sensibilitate de 89%, și FGDS, cu o sensibilitate de 78%. Tomografia computerizată este utilă pentru aprecierea volumului intervenţiei chirurgicale. Colangiografia retrogradă precizează mai clar raporturile diverticulului cu papilla Water și cu pancreasul.