Abstract:
Introducere. Herniile de diafragmă congenitale
(HDC) reprezintă o problemă medicală multidisciplinară, o provocare pentru imagiștii care stabilesc
diagnosticul și pentru chirurgii care tratează pacienţii. Fiind tema multor studii de specialitate, această
maladie are o incidenţă destul de joasă (1:2500 –
1:5000), însă o mortalitate foarte mare (până la 80%).
Prezenţa de la naștere a herniei diafragmei periclitează viaţa nou-născutului, astfel un diagnostic rapid,
prompt și corect se impune și devine esenţial.
Scopul lucrării: ne-am propus să efectuăm
un studiu descriptiv și retrospectiv al literaturii și
experienţei clinice a mai multor cazuri de hernie de
diafragmă congenitală cu trecerea în revistă a unor
criterii radiologice de diagnostic al acestei maladii.
Material și metodă. Studiul a inclus analiza mai
multor cazuri clinice de HDC, în diagnosticul căror s-a
aplicat metoda radiologică. Cazurile clinice și clișeele
radiologice au fost preluate din IMSP ICȘDOSMC,
secţia Radiologie, din perioada 2005-2007 și studiate
retrospectiv. De asemenea, studiul comportă și
caracter descriptiv al datelor de literatură cu privire
la etiologia, embriologia și diagnosticul HDC.
Rezultate. În rezultatul studierii cazurilor clinice, în paralel cu analiza clișeelor radiologice, am
apreciat criteriile de diagnostic radiologic, am determinat deosebirile dintre herniile cu diferit sediu
(anterioare și posterioare), precum și criteriile de
bază pentru diagnosticul diferenţial.
Concluzii. Herniile de diafragmă congenitale
reprezintă o entitate nozologică rar întâlnită, dar cu
o mortalitate foarte înaltă. Depistarea timpurie este
determinativă în elaborarea conduitei terapeutice
de urgenţă, în alegerea procedeului chirurgical
corespunzător. Explorările radiologice de rutină,
precum radiografia toracică antero-posterioară, pot
fi suficiente pentru stabilirea diagnosticului.
