Herniile de diafragmă congenitale

Abstract

Introducere. Herniile de diafragmă congenitale (HDC) reprezintă o problemă medicală multidisciplinară, o provocare pentru imagiștii care stabilesc diagnosticul și pentru chirurgii care tratează pacienţii. Fiind tema multor studii de specialitate, această maladie are o incidenţă destul de joasă (1:2500 – 1:5000), însă o mortalitate foarte mare (până la 80%). Prezenţa de la naștere a herniei diafragmei periclitează viaţa nou-născutului, astfel un diagnostic rapid, prompt și corect se impune și devine esenţial. Scopul lucrării: ne-am propus să efectuăm un studiu descriptiv și retrospectiv al literaturii și experienţei clinice a mai multor cazuri de hernie de diafragmă congenitală cu trecerea în revistă a unor criterii radiologice de diagnostic al acestei maladii. Material și metodă. Studiul a inclus analiza mai multor cazuri clinice de HDC, în diagnosticul căror s-a aplicat metoda radiologică. Cazurile clinice și clișeele radiologice au fost preluate din IMSP ICȘDOSMC, secţia Radiologie, din perioada 2005-2007 și studiate retrospectiv. De asemenea, studiul comportă și caracter descriptiv al datelor de literatură cu privire la etiologia, embriologia și diagnosticul HDC. Rezultate. În rezultatul studierii cazurilor clinice, în paralel cu analiza clișeelor radiologice, am apreciat criteriile de diagnostic radiologic, am determinat deosebirile dintre herniile cu diferit sediu (anterioare și posterioare), precum și criteriile de bază pentru diagnosticul diferenţial. Concluzii. Herniile de diafragmă congenitale reprezintă o entitate nozologică rar întâlnită, dar cu o mortalitate foarte înaltă. Depistarea timpurie este determinativă în elaborarea conduitei terapeutice de urgenţă, în alegerea procedeului chirurgical corespunzător. Explorările radiologice de rutină, precum radiografia toracică antero-posterioară, pot fi suficiente pentru stabilirea diagnosticului.