Abstract:
Scop: crearea algoritmului radioimagistic de
diagnosticare imagistică în aprecierea etiologiei
hidronefrozei.
Materiale şi metode. Pentru realizarea
studiului au fost analizate retrospectiv 102 fişe ale
pacienţilor cu hidronefroză, care au fost trataţi în
secţia de Urologie IMSP SCR, în perioada 2010-
2011. Au fost luate în consideraţie următoarele
criterii: sexul, vârsta, urgenţa spitalizării, etiologia,
extinderea procesului, tabloul imagistic, tratamentul
chirurgical. Pentru aprecierea gradului de severitate a
hidronefrozei la aceşti pacienţi s-au folosit investigaţii
radioimagistice, care au constat în: RIR – 51 cazuri
(50%), UIV – 38 cazuri (37%), TC, RMN – 23 cazuri
(22%), USG – 20 cazuri (19%), scintigrafie – 14 cazuri
(13%), pielografie retrogradă – 3 cazuri (2%).
Rezultate. S-a determinat predominarea hidronefrozei preponderent la femei faţă de bărbaţi, cu un
raport de 2:1. Vârsta a fost cuprinsă în intervalul 21 –
79 de ani. Cei spitalizaţi planificat au fost de 4 ori mai
mulţi decât cei spitalizaţi de urgenţă. Hidronefroza
(aşa cum urmează după frecvenţă) a fost cauzată
de: calcul ureteral – 56 pacienţi, vas aberant – 38 şi
strictura joncţiunii pielo-ureterale – 8 pacienţi. Din
102 pacienţi cu hidronefroza, gradul I a fost stabilit
în 8 cazuri, gradul II – în 21 de cazuri, gradul III – în
45, gradul IV – în 28 de cazuri. La 89 (88 %) pacienţi
a fost stabilită hidronefroza unilaterală, 84 din care
au fost operaţi, nefrectomia fiind aplicată la 35 (48%)
pacienţi.
Concluzie. Urografia intravenoasă este una
dintre cele mai accesibile şi informative metode radioimagistice pentru diagnosticarea factorilor
etiologici şi a gradului de severitate a hidronefrozei,
precizând tipul hidronefrozei (acută, intermitentă,
cronică).
