Sensibilitatea metodelor radioimagistice în depistarea etiologiei hidronefrozei

Abstract

Scop: crearea algoritmului radioimagistic de diagnosticare imagistică în aprecierea etiologiei hidronefrozei. Materiale şi metode. Pentru realizarea studiului au fost analizate retrospectiv 102 fişe ale pacienţilor cu hidronefroză, care au fost trataţi în secţia de Urologie IMSP SCR, în perioada 2010- 2011. Au fost luate în consideraţie următoarele criterii: sexul, vârsta, urgenţa spitalizării, etiologia, extinderea procesului, tabloul imagistic, tratamentul chirurgical. Pentru aprecierea gradului de severitate a hidronefrozei la aceşti pacienţi s-au folosit investigaţii radioimagistice, care au constat în: RIR – 51 cazuri (50%), UIV – 38 cazuri (37%), TC, RMN – 23 cazuri (22%), USG – 20 cazuri (19%), scintigrafie – 14 cazuri (13%), pielografie retrogradă – 3 cazuri (2%). Rezultate. S-a determinat predominarea hidronefrozei preponderent la femei faţă de bărbaţi, cu un raport de 2:1. Vârsta a fost cuprinsă în intervalul 21 – 79 de ani. Cei spitalizaţi planificat au fost de 4 ori mai mulţi decât cei spitalizaţi de urgenţă. Hidronefroza (aşa cum urmează după frecvenţă) a fost cauzată de: calcul ureteral – 56 pacienţi, vas aberant – 38 şi strictura joncţiunii pielo-ureterale – 8 pacienţi. Din 102 pacienţi cu hidronefroza, gradul I a fost stabilit în 8 cazuri, gradul II – în 21 de cazuri, gradul III – în 45, gradul IV – în 28 de cazuri. La 89 (88 %) pacienţi a fost stabilită hidronefroza unilaterală, 84 din care au fost operaţi, nefrectomia fiind aplicată la 35 (48%) pacienţi. Concluzie. Urografia intravenoasă este una dintre cele mai accesibile şi informative metode radioimagistice pentru diagnosticarea factorilor etiologici şi a gradului de severitate a hidronefrozei, precizând tipul hidronefrozei (acută, intermitentă, cronică).