Summary. Increased interest to reactive arthritis is
determined not only by the high incidence, but also
etiology of the disease and given opportunities to
influence developments in the treatment of bacterial
disease.
Actualitate. Interesul sporit faţă de artrita
reactivă (AR) este determinat nu doar de incidenţa
înaltă, ci şi de etiologia determinată a bolii şi de
oportunităţile de influenţă asupra evoluţiei ei prin
tratament antibacterian.
Material şi metode. Au fost cercetaţi 161 de pacienţi
cu diagnostic cert de artrită reactivă conform
criteriilor Amor şi Sieper/Braun, pe parcursul anilor
2008-2011, în secţia de reumatologie a IMSP Spitalul
Clinic Municipal „Sfânta Treime”. Au fost efectuate trei
cure consecutive de antibioticoterapie a câte 14 zile,
cu interval de 3 săptămâni.
Rezultate. Toate preparatele antibacteriene
au avut o eficacitate sporită în tratamentul ARe.
Conform influenţei asupra markerilor inflamaţiei nespecifice
(VSH, PCR, fibrinogenul), scorului activităţii
bolii DAREA şi asupra statusului imunoinflamator
(numărul leucocitelor, limfocitelor CD2, CD4, CD8,
CD22, imunoglobulinelor IgA, IgM şi IgG), precum
şi a titrelor anticorpilor antibacterieni, eficacitatea
antibacteriană manifestându-se prin iradicarea în
91% cazuri a focarelor de infecţie, fiind însă specific
direcţionată.
Concluzii. Se recomandată aprecierea desfăşurată
a afectărilor articulare cu atribuţia unei forme
clinice concrete a artritei reactive, pentru administrarea
unui tratament antimicrobian diferenţiat. De
asemenea, este indicată determinarea dereglărilor
funcţionale ale coloanei vertebrale şi a prezenţei
enteropatiilor la pacienţii cu AR pentru prognosticul
evoluţiei bolii. Observând influenţa preparatelor studiate asupra statusului imunoinflamator, am
determinat că în marea majoritate influenţa doxiciclinei
este comparabilă cu cea a jozamicinei, însă
jozamicina având o acţiune asemănătoare cu cea a
levofloxacinei, ocupă o poziţie intermediară între
doxiciclină şi levofloxacină.
