Summary. The aim of the study was detection of the
factors contributing to the development of osteoporosis
in patients with systemic scleroderma.
Scopul lucrării: depistarea factorilor ce contribuie
la dezvoltarea osteoporozei la pacienţii cu
sclerodermie sistemică.
Material şi metode. Au fost cercetaţi 50 de pacienţi
cu sclerodermie sistemică (SS) forma limitată a
afectării cutanate, evoluţie cronică, stadiul manifest.
Diagnosticul de sclerodermie sistemică a fost stabilit conform criteriilor diagnostice ARA (1980). Vârsta
medie a pacienţilor a fost 37,5 ± 2,4 ani; durata medie
a maladiei – 11,2 ± 1,3 ani; bolnavii studiaţi au
fost doar de sexul feminin. Tratamentul de fond al
pacienţilor incluşi în studiu a constat din plaquenil
200 mg/zi. Bolnavii au fost divizaţi în 2 grupuri: 1) 20
cu SS şi osteoporoză (confirmată prin DEXA); 2) 30 cu
sclerodermie sistemică fără osteoporoză (confirmată
prin DEXA). Datele clinico-evolutive ale pacienţilor
incluşi în studiu au fost analizate prin metoda analizei
statistice discriminante.
Rezultate. Folosind analiza statistică discriminantă,
am constatat că au influenţat asupra dezvoltării
osteoporozei la pacienţii cu sclerodermie
sistemică următorii factorii: masa corporală scăzută,
menopauza timpurie, durata bolii mai mult de 5 ani,
corticoterapia cu durata mai mare de 1 an, artralgii
la debutul bolii, prezenţa sindromului Raynaud, paradontopatia,
afectarea intestinului subţire în boala
de bază. Folosind aceşti factorii, poate fi prognozată
dezvoltarea osteoporozei la pacienţii cu SS cu precizia
de 76.5% şi absenţa ei – cu 72.7%
Concluzii. Prezenţa unor factori la pacienţii cu
sclerodermie sistemică pot prognoza dezvoltarea
osteoporozei cu o precizie de 76.5%, şi anume: masa
corporală scăzută, menopauza timpurie, durata
bolii mai mult de 5 ani, corticoterapia cu durata
mai mare de 1 an, artralgii la debutul bolii, prezenţa
sindromului Raynaud, paradontopatia, afectarea
sclerodermică a intestinului subţire.
