Summary. Even if the link between reactive arthritis
and microbial agents is determined, and antibacterial
treatment is required, the number of studies on
the effectiveness of antibacterial preparations in the
treatment of reactive arthritis are not many, are performed
on small clinical materials do not coincide,
and it lacks a comparative study of efficiency different
antimicrobial preparations.
Actualitate. Chiar dacă legătura dintre artrita
reactivă (AR) şi agenţii microbieni este stabilită,
iar tratamentul antibacterian este obligatoriu, numărul
studiilor referitoare la eficienţa preparatelor
antibacteriene în tratamentul artritei reactive nu
sunt multiple, sunt efectuate pe un material clinic
redus, nu coincid şi lipseşte studiul comparativ al
eficienţei diferitelor preparate antimicrobiene. Astfel,
este necesară continuarea cercetărilor privind
studiul eficacităţii tratamentului antibacterian în
artrita reactivă.
Material şi metode. Au fost cercetaţi 161 de pacienţi
cu diagnostic cert de artrită reactivă conform
criteriilor Amor şi Sieper/Braun, pe parcursul anilor
2008-2011, în secţia reumatologie a IMSP Spitalul
Clinic Municipal „Sfânta Treime”. Au fost efectuate
trei cure consecutive de antibioticoterapie a câte 14
zile, cu interval de 3 săptămâni. Evaluarea impactului
asupra calităţii vieţii a fost efectuată în baza chestionarului
„SF-36”.
Rezultate. Cercetarea impactului asupra
calităţii vieţii prin analiza datelor chestionarului
„SF-36”, atât până la administrarea tratamentului
antibacterian, cât şi după terapie, a determinat o îmbunătăţire
semnificativă a activităţii fizice (scala PF),
cu restabilirea semnificativă a capacităţii de muncă
(scala RP), reducerea expresiei durerii somatice (scala
BP), ameliorarea stării sănătăţii generale (scala GH),
combaterea activă a fatigabilităţii şi oboselii cronice
(scala VT). Totodată, n-a fost observat un efect asupra
activităţii sociale (scala SF), activităţii emoţionale,
neatenţiei (scala RE) şi gradului de nervozitate şi depresie,
care, atât iniţial, cât şi în urma tratamentului,
au înregistrat valori optime intervalului fiziologic.
Concluzii. Se recomandată determinarea statusului
calităţii vieţii pacienţilor cu artrită reactivă
prin chestionarul „SF-36”, pentru evaluarea clinică a
pacientului şi stabilirea tacticii de tratament. AR are
un impact minor asupra statusului psihoemoţional al pacienţilor. Mai mult ca atât, în ceea ce priveşte
expresia durerii somatice şi starea sănătăţii generale
a pacienţilor trataţi cu doxiciclină au fost obţinute
valori semnificativ mai mici în comparaţie cu alte
grupuri de tratament, posibil, din cauza predominării
reacţiilor adverse la utilizarea remediilor antibacteriene
din grupul tetraciclinelor.
