Summary: studying features of peripheral joint damage
spondylitis in women compared with men.
Scopul lucrării: studierea particularităţilor
afecţiunile articulaţiilor periferice în spondiloartrita
anchilozantă la femei comparativ cu bărbaţii.
Material şi metode. Au fost studiaţi 60 de pacienţi
(30 femei şi 30 bărbaţi ) cu diagnosticul stabilit
de spondiloartrită anchilozantă (conform criteriilor
New York), cu vârsta între 18 şi 60 de ani; durata
medie a bolii – 7,2±0,3 ani. Au fost efectuate radiografia
oaselor cutiei toracice, articulaţiilor genunchilor,
coxofemurale, talocrurale, articulaţiilor mici ale
palmelor şi plantelor, cu evaluarea sindromului algic
prin scala vizuală analogică.
Rezultate. Afectarea articulaţiilor periferice
a fost mai frecventă la femei (54%), comparativ cu
bărbaţii (48%, p<0,05). Implicarea izolată doar a articulaţiilor
membrelor inferioare a fost semnificativ
mai rar întâlnită la femei (29%, p<0,01), comparativ
cu bărbaţii (34%), pe când afectarea combinată a
articulaţiilor, atât a membrelor superioare, cât şi a
celor inferioare, a fost mai des constatată la femei
(23%, p<0,01) decât la bărbaţi (11%). Din studierea
mai minuţioasă a sindromului articular reiese că
la femei afectarea articulaţiilor sternoclaviculare
se întâlnea mai des (46% p<0,01), comparativ cu
bărbaţii (20%), şi de 4 ori mai des au fost implicate
articulaţiile sternocostale (22%, p<0,001) în comparaţie
cu bărbaţii (6%). Articulaţiile mici ale mâinilor
au fost de două ori mai des afectate la femei (6%,
p<0,05) decât la bărbaţi (3%). La bărbaţi mai des
au fost afectate articulaţiile membrelor inferioare:
metatarsofalangiene, talocrurale şi genunchilor,
respectiv 11%, 29% şi 34%, iar la femei – 6%, 14%,
23%, cu diferenţă comună statistic semnificativă
(p<0,05). Afecţiunea articulaţiilor coxofemurale, în
special în debutul bolii, a fost mai frecvent întâlnită
la bărbaţi (8,6%, p<0,05) decât la femei (2,9%). La
debutul bolii se atesta o afectare mai frecventă a
articulaţiilor periferice la bărbaţi (23%, p<0,05),
comparativ cu femeile (17%). Concluzii. Din analiza datelor obţinute reiese
că afectarea combinată a articulaţiilor membrelor
superioare şi inferioare predomină la femei (52%
comparativ cu 48% la bărbaţi, p<0,05), pe când afecţiunea
izolată a articulaţiilor membrelor inferioare
este mai puţin caracteristică pentru femei (29%
comparativ cu 34% la bărbaţi, p<0,05). La femeile cu
spondiloartrită ancilozantă mai des sunt implicate
articulaţiile sternoclaviculare şi sternocostale, cu o
tendinţă spre afectarea mai frecventă a articulaţiilor
mici ale membrelor superioare. În comparaţie cu
bărbaţii, la femei artrita periferică, ca sindrom primar
al bolii, se întâlnea mai rar.
