Summary. The optimal medical therapy of patients
with NMS is still controversial. The aim of study was
to compare the therapeutic efficacy of propranolol and
fluoxetine in the treatment of these patients.
Scopul lucrării: aprecierea eficienţei tratamentului
medicamentos cu propranolol şi fluoxetină a
pacienţilor cu sincope mediate neural.
Material şi metode. În studiu au fost incluşi
107 pacienţi (67 femei, 40 bărbaţi) cu vârsta medie
de 39,4±1,6 ani, care prezentau sincope/presincope,
cu răspuns pozitiv la testul tilt (TT). Pacienţii au fost
divizaţi în 2 subloturi, pentru aprecierea eficienţei
tratamentului medicamentos cu beta-blocantul neselectiv
propranolol şi cu inhibitorul selectiv al recaptării
serotoninei fluoxetină, evaluând dinamic recurenţa
sincopală/presincopală timp de 6 luni. Astfel, 41 pacienţi
(38,3%) au fost selectaţi pentru tratament cu
propranolol în doza medie 24,0±2,2 mg/zi (sublotul
1), iar celorlalţi 66 (61,7%) li s-a recomandat fluoxetină
20 mg într-o priză matinală (sublotul 2).Rezultate. Din pacienţii incluşi în studiu doar 67
(62,6%) au primit tratament pe durata de timp preconizată.
Dacă recurenţa sincopală iniţială nu s-a deosebit
statistic semnificativ între subloturi, reprezentând
4,2±0,4 sincope/an pentru sublotul 1 şi 3,7±0,4 sincope/
an pentru sublotul 2 (p>0,05), recurenţa presincopală
iniţială a fost mai înaltă la pacienţii ce au administrat
propranolol (6,0±0,8 vs 4,0±0,5 presincope/lună,
p<0,05). Atât propranololul, cât şi fluoxetina au redus
statistic semnificativ recurenţa sincopală/presincopală
la pacienţii ambelor subloturi, începând cu prima lună
de tratament, fără o deosebire statistic semnificativă
pe toată durata de evidenţă (p=0,19, x 2 = 1,7), cu
o tendinţă de eficienţă mai sporită la tratament cu
fluoxetină. Astfel, în luna a 6-a de evidenţă dinamică
din 18 pacienţi ce au folosit propranolol 12 (66,7%)
erau asimptomatici, 4 (22,2%) continuau să prezinte
şi sincope, şi presincope, iar 2 (11,1%) subiecţi mai
acuzau stări presincopale. Din 49 pacienţi ce au luat
fluoxetină nu prezentau manifestări clinice 41(83,7%),
continuau să prezinte sincope/presincope 4 (8,2%) şi
numai presincope – 4 (8,2%) bolnavi.
Concluzie. Atât propranololul, cât şi fluoxetina
au redus statistic semnificativ recurenţa sincopală şi
presincopală la pacienţii cu sincope neurocardiogene
pe parcursul a 6 luni de evidenţă.
