Eficienţa tratamentului medicamentos cu propranolol şi fluoxetină la pacienţii cu sincope mediate neural

Abstract

Summary. The optimal medical therapy of patients with NMS is still controversial. The aim of study was to compare the therapeutic efficacy of propranolol and fluoxetine in the treatment of these patients.

Scopul lucrării: aprecierea eficienţei tratamentului medicamentos cu propranolol şi fluoxetină a pacienţilor cu sincope mediate neural. Material şi metode. În studiu au fost incluşi 107 pacienţi (67 femei, 40 bărbaţi) cu vârsta medie de 39,4±1,6 ani, care prezentau sincope/presincope, cu răspuns pozitiv la testul tilt (TT). Pacienţii au fost divizaţi în 2 subloturi, pentru aprecierea eficienţei tratamentului medicamentos cu beta-blocantul neselectiv propranolol şi cu inhibitorul selectiv al recaptării serotoninei fluoxetină, evaluând dinamic recurenţa sincopală/presincopală timp de 6 luni. Astfel, 41 pacienţi (38,3%) au fost selectaţi pentru tratament cu propranolol în doza medie 24,0±2,2 mg/zi (sublotul 1), iar celorlalţi 66 (61,7%) li s-a recomandat fluoxetină 20 mg într-o priză matinală (sublotul 2).Rezultate. Din pacienţii incluşi în studiu doar 67 (62,6%) au primit tratament pe durata de timp preconizată. Dacă recurenţa sincopală iniţială nu s-a deosebit statistic semnificativ între subloturi, reprezentând 4,2±0,4 sincope/an pentru sublotul 1 şi 3,7±0,4 sincope/ an pentru sublotul 2 (p>0,05), recurenţa presincopală iniţială a fost mai înaltă la pacienţii ce au administrat propranolol (6,0±0,8 vs 4,0±0,5 presincope/lună, p<0,05). Atât propranololul, cât şi fluoxetina au redus statistic semnificativ recurenţa sincopală/presincopală la pacienţii ambelor subloturi, începând cu prima lună de tratament, fără o deosebire statistic semnificativă pe toată durata de evidenţă (p=0,19, x 2 = 1,7), cu o tendinţă de eficienţă mai sporită la tratament cu fluoxetină. Astfel, în luna a 6-a de evidenţă dinamică din 18 pacienţi ce au folosit propranolol 12 (66,7%) erau asimptomatici, 4 (22,2%) continuau să prezinte şi sincope, şi presincope, iar 2 (11,1%) subiecţi mai acuzau stări presincopale. Din 49 pacienţi ce au luat fluoxetină nu prezentau manifestări clinice 41(83,7%), continuau să prezinte sincope/presincope 4 (8,2%) şi numai presincope – 4 (8,2%) bolnavi. Concluzie. Atât propranololul, cât şi fluoxetina au redus statistic semnificativ recurenţa sincopală şi presincopală la pacienţii cu sincope neurocardiogene pe parcursul a 6 luni de evidenţă.