Summary. Heart failure in people with heart disease
and type 2 diabetes mellitus (DZt2) is the result of
specific metabolic disorders (hyperglycemia, insulin
resistance and a.) and associated pathogenetic factors
(dyslipidemia, increased levels of free fatty acids, endothelial
dysfunction, stress oxidation, inflammation,
neurohormonal activation). Glycemic control plus
drug treatment reduces neurohormonal modulation
major risk of developing heart failure in patients with
type 2 diabetes.
Actualitate. Insuficienţa cardiacă la persoanele
cu cardiopatie ischemică şi diabet zaharat tip
2 (DZt2) este consecinţa dereglărilor metabolice
specifice (hiperglicemia, rezistenţa la insulină şi a.),
precum şi a factorilor patogenetici asociaţi (dislipidemia,
creşterea nivelulelor acizilor graşi liberi,
disfuncţia endotelială, stresul oxidativ, inflamaţia,
activarea neurohormonală). Controlul glicemiei
plus tratamentul medicamentos de modulare neurohormonală reduce important riscul dezvoltării
insuficienţei cardiace la pacienţii cu DZ tip 2.
Scopul studiului: determinarea efectului tratamentului
medicamentos combinat asupra funcţiilor
sistolică şi diastolică la bolnavii cu insuficienţă cardiacă
de origine ischemică şi diabet zaharat tip 2.
Material şi metode. În studiu au fost incluşi
191 de pacienţi cu insuficienţă cardiacă, cu vârsta
medie de 58,2±0,7 ani, 160 (83, 8%) bărbaţi şi 31 (16,
2%) femei, 185 (96,9%) persoane aveau sechele ale
unui infarct miocardic vechi. Pacienţii au fost divizaţi
în 2 grupuri în funcţie de prezenţa DZt2: gr. I – fără
DZt2 (152 pacienţi); gr. II – cu DZt2 (39 pacienţi). În
ambele grupuri fost aplicat tratament standard cu
inhibitori ai enzimei de conversie a angiotenzinei II,
β-adrenoblocante, spironolactonă, antiagregante,
diuretice, nitraţi, iar corecţia glicemiei la pacienţii gr.
2 a fost menţinută cu sulfonilureice.
Rezultate. În urma tratamentului complex administrat
pe parcursul a 12 luni, în gr. II s-a determinat
reducerea grosimii peretelui posterior al ventriculului
stâng (PPVS) cu 1,00 mm (p<0,05), indicele volumului
telesistolic a scăzut cu 20% (p<0,05), presiunea în artera
pulmonară s-a redus cu 10% (p<0,05), iar fracţia
de ejecţie (FE) din ventriculul stâng (VS) s-a majorat
treptat, atingând valoarea de 42,78±1,77% (p<0,05).
Am obţinut, de asemenea, o reducere importantă a
disfuncţiei diastolice la aceşti bolnavi, confirmată
prin micşorarea raportului E/A cu 18% (p<0,05) la
finele perioadei de supraveghere.Concluzie. Terapia îndelungată de modulare
neurohormonală, asociată cu statutul de normoglicemie,
la pacienţii cu insuficienţă cardiacă de origine
ischemică şi diabet zaharat tip 2 îmbunătăţeşte atât
funcţia sistolică, cât şi cea diastolică, reduce gradul de
hipertrofie a ventriculului stâng şi nivelul presiunii în
artera pulmonară, contribuind astfel la ameliorarea
funcţiei globale de pompă cardiacă.
