Modificările funcţiei sistolice şi celei diastolice ale ventriculului stâng pe parcursul unui an de tratament al insuficienţei cardiace la pacienţii cu cardiopatie ischemică şi diabet zaharat tip 2.

Abstract

Summary. Heart failure in people with heart disease and type 2 diabetes mellitus (DZt2) is the result of specific metabolic disorders (hyperglycemia, insulin resistance and a.) and associated pathogenetic factors (dyslipidemia, increased levels of free fatty acids, endothelial dysfunction, stress oxidation, inflammation, neurohormonal activation). Glycemic control plus drug treatment reduces neurohormonal modulation major risk of developing heart failure in patients with type 2 diabetes.

Actualitate. Insuficienţa cardiacă la persoanele cu cardiopatie ischemică şi diabet zaharat tip 2 (DZt2) este consecinţa dereglărilor metabolice specifice (hiperglicemia, rezistenţa la insulină şi a.), precum şi a factorilor patogenetici asociaţi (dislipidemia, creşterea nivelulelor acizilor graşi liberi, disfuncţia endotelială, stresul oxidativ, inflamaţia, activarea neurohormonală). Controlul glicemiei plus tratamentul medicamentos de modulare neurohormonală reduce important riscul dezvoltării insuficienţei cardiace la pacienţii cu DZ tip 2. Scopul studiului: determinarea efectului tratamentului medicamentos combinat asupra funcţiilor sistolică şi diastolică la bolnavii cu insuficienţă cardiacă de origine ischemică şi diabet zaharat tip 2. Material şi metode. În studiu au fost incluşi 191 de pacienţi cu insuficienţă cardiacă, cu vârsta medie de 58,2±0,7 ani, 160 (83, 8%) bărbaţi şi 31 (16, 2%) femei, 185 (96,9%) persoane aveau sechele ale unui infarct miocardic vechi. Pacienţii au fost divizaţi în 2 grupuri în funcţie de prezenţa DZt2: gr. I – fără DZt2 (152 pacienţi); gr. II – cu DZt2 (39 pacienţi). În ambele grupuri fost aplicat tratament standard cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotenzinei II, β-adrenoblocante, spironolactonă, antiagregante, diuretice, nitraţi, iar corecţia glicemiei la pacienţii gr. 2 a fost menţinută cu sulfonilureice. Rezultate. În urma tratamentului complex administrat pe parcursul a 12 luni, în gr. II s-a determinat reducerea grosimii peretelui posterior al ventriculului stâng (PPVS) cu 1,00 mm (p<0,05), indicele volumului telesistolic a scăzut cu 20% (p<0,05), presiunea în artera pulmonară s-a redus cu 10% (p<0,05), iar fracţia de ejecţie (FE) din ventriculul stâng (VS) s-a majorat treptat, atingând valoarea de 42,78±1,77% (p<0,05). Am obţinut, de asemenea, o reducere importantă a disfuncţiei diastolice la aceşti bolnavi, confirmată prin micşorarea raportului E/A cu 18% (p<0,05) la finele perioadei de supraveghere.Concluzie. Terapia îndelungată de modulare neurohormonală, asociată cu statutul de normoglicemie, la pacienţii cu insuficienţă cardiacă de origine ischemică şi diabet zaharat tip 2 îmbunătăţeşte atât funcţia sistolică, cât şi cea diastolică, reduce gradul de hipertrofie a ventriculului stâng şi nivelul presiunii în artera pulmonară, contribuind astfel la ameliorarea funcţiei globale de pompă cardiacă.