Principii pentru recomandarea şi consilierea utilizării cosmeticelor

Abstract

Obiectivul studiului: Argumentarea necesităţii de elaborare şi publicare a unui compendiu care să ghideze farmacistul pentru realizarea consilierii profesioniste în activităţile de recomandare şi eliberare a produselor cosmetice. Iniţierea unei colaborări în acest sens între disciplinele de specialitate a Facultăţilor de Farmacie: din Tîrgu Mureş – România şi respectiv din Chişinău – Republica Moldova. Material şi metode: Studiu bibliografic. Rezultate: Atât în România cât şi în spaţiul Uniunii Europene, produsul cosmetic este delimitat legislativ de medicamente şi de alte produse pentru sănătate, fiind constituit din: „orice substanţă sau preparat care urmează să fie pus în contact cu diverse părţi externe ale corpului, cu scopul exclusiv sau principal de a le curăţa, a le parfuma, a le modifica aspectul, a le corecta mirosurile corporale, a le proteja ori a le menţine în bună stare”. Luând în considerare toate criteriile care le particularizează, legea referitoare la produsele cosmetice defineşte 20 de categorii. Având în vedere utilizarea unor categorii de cosmetice ca bunuri de larg consum, legislaţia europeană este în permanenţă armonizată cu tendinţele pieţei cosmeticelor, având ca obiective principale: asigurarea siguranţei consumatorilor, protecţia mediului şi înlocuirea studiilor pe animale cu metode in vitro. Eliberarea produselor cosmetice din farmacie implică cunoaşterea unor criterii fundamentale de diferenţiere şi de recomandare a acestora astfel încât să se realizeze şi o consiliere fundamentată pe principii ştiinţifice, nu numai intuitive. Astfel, în practica farmaceutică este necesară cunoaşterea şi aplicarea următoarelor criterii: a) Tipurile de produse cosmetice în funcţie de scopul utilizării (se diferenţiază: produse pentru igienă şi protecţie, produse de înfrumuseţare şi respectiv produse pentru îngrijire şi întreţienere); b)Regiunea corpului pe care se aplică produsele (se diferenţiază: produse pentru regiunea cutanată, produse pentru păr şi pielea capului, produse pentru unghii şi respectiv produse pentru mucoase); c) Particularităţile anatomo-fiziologice (se diferenţiază produse destinate pentru: femei, gravide, nou-născuţi, copii, bărbaţi); d) Starea regiunii corpului pe care urmează să fie aplicat produsul (se diferenţiază: produse de întreţinere – pentru regiuni cu activitate fiziologică normală şi produse reparatorii – pentru regiuni deteriorate sub acţiunea factorilor exogeni sau endogeni); e) Particularităţile tipului de ten (se diferenţiază: produse pentru ten normal, ten alipic, ten deshidratat, ten mixt, tenuri sensibile; tenurile cu particularităţi, cum sunt cele sensibile sau tenul îmbătrânit prematur, necesită produse cu efecte protective şi reparatorii); f) Selectarea formei produsului cosmetic în funcţie de tipul tenului, în corelaţie cu acţiunea excipienţilor asupra regiunii sistemului intertegumentar pe care se aplică, proprietăţile fizico-chimice ale ingredientelor active din produs şi nivelul de penetraţie necesar pentru exercitarea acţiunii (numărul ingredientelor care se asociază depinde atât de nivelul penetraţiei, cât şi de complexitatea efectelor dorite). Concluzii: Diferenţierea produselor cosmetice şi recomandarea acestora la eliberarea din farmacie necesită utilizarea unor cunoştinţe şi aplicarea unor principii bine argumentate ştiinţific. Numai în acest mod poate fi fundamentată consilierea realistă, la nivel profesional corespunzător aşteptărilor solicitanţilor şi utilizatorilor de produse cosmetice.