Abstract:
Obiectivul studiului:
Argumentarea necesităţii de elaborare şi publicare
a unui compendiu care să ghideze farmacistul pentru
realizarea consilierii profesioniste în activităţile de
recomandare şi eliberare a produselor cosmetice. Iniţierea
unei colaborări în acest sens între disciplinele
de specialitate a Facultăţilor de Farmacie: din Tîrgu
Mureş – România şi respectiv din Chişinău – Republica
Moldova.
Material şi metode:
Studiu bibliografic.
Rezultate:
Atât în România cât şi în spaţiul Uniunii Europene,
produsul cosmetic este delimitat legislativ de medicamente
şi de alte produse pentru sănătate, fiind constituit
din: „orice substanţă sau preparat care urmează să
fie pus în contact cu diverse părţi externe ale corpului,
cu scopul exclusiv sau principal de a le curăţa, a
le parfuma, a le modifica aspectul, a le corecta mirosurile
corporale, a le proteja ori a le menţine în bună
stare”. Luând în considerare toate criteriile care le particularizează,
legea referitoare la produsele cosmetice
defineşte 20 de categorii. Având în vedere utilizarea
unor categorii de cosmetice ca bunuri de larg consum,
legislaţia europeană este în permanenţă armonizată cu
tendinţele pieţei cosmeticelor, având ca obiective principale:
asigurarea siguranţei consumatorilor, protecţia
mediului şi înlocuirea studiilor pe animale cu metode
in vitro.
Eliberarea produselor cosmetice din farmacie implică
cunoaşterea unor criterii fundamentale de diferenţiere
şi de recomandare a acestora astfel încât să
se realizeze şi o consiliere fundamentată pe principii
ştiinţifice, nu numai intuitive. Astfel, în practica farmaceutică
este necesară cunoaşterea şi aplicarea următoarelor
criterii: a) Tipurile de produse cosmetice
în funcţie de scopul utilizării (se diferenţiază: produse
pentru igienă şi protecţie, produse de înfrumuseţare
şi respectiv produse pentru îngrijire şi întreţienere);
b)Regiunea corpului pe care se aplică produsele
(se diferenţiază: produse pentru regiunea cutanată,
produse pentru păr şi pielea capului, produse pentru
unghii şi respectiv produse pentru mucoase);
c) Particularităţile anatomo-fiziologice (se diferenţiază
produse destinate pentru: femei, gravide, nou-născuţi,
copii, bărbaţi); d) Starea regiunii corpului pe care urmează
să fie aplicat produsul (se diferenţiază: produse
de întreţinere – pentru regiuni cu activitate fiziologică
normală şi produse reparatorii – pentru regiuni deteriorate
sub acţiunea factorilor exogeni sau endogeni);
e) Particularităţile tipului de ten (se diferenţiază: produse
pentru ten normal, ten alipic, ten deshidratat,
ten mixt, tenuri sensibile; tenurile cu particularităţi,
cum sunt cele sensibile sau tenul îmbătrânit prematur,
necesită produse cu efecte protective şi reparatorii);
f) Selectarea formei produsului cosmetic în funcţie
de tipul tenului, în corelaţie cu acţiunea excipienţilor
asupra regiunii sistemului intertegumentar pe care se
aplică, proprietăţile fizico-chimice ale ingredientelor
active din produs şi nivelul de penetraţie necesar pentru
exercitarea acţiunii (numărul ingredientelor care
se asociază depinde atât de nivelul penetraţiei, cât şi de
complexitatea efectelor dorite).
Concluzii:
Diferenţierea produselor cosmetice şi recomandarea
acestora la eliberarea din farmacie necesită utilizarea
unor cunoştinţe şi aplicarea unor principii bine
argumentate ştiinţific. Numai în acest mod poate fi
fundamentată consilierea realistă, la nivel profesional
corespunzător aşteptărilor solicitanţilor şi utilizatorilor
de produse cosmetice.
Description:
UMF Tîrgu Mureş, Facultatea de Farmacie, Tîrgu Mureş, România,
IP USMF „Nicolae Testemiţanu” din Republica Moldova