Abstract:
Obiectivul studiului: Medicamentele, în general,
sunt produse cu risc pentru sănătate. Pacienții având
același diagnostic clinic și urmând un tratament standard
cu medicamentele și dozele respective, rezultatele
pot fi diferite. Pentru unii pacienți tratamentul este eficient,
cu beneficii scontate, pentru alții tratamentul se
manifestă prin apariția de efecte secundare care însoțesc
efectul terapeutic principal, însă pentru o altă categorie
de pacienți apar reacții adverse de tip toxic, efecte
mutagene, carcinogenetice, reacții adverse prin mecanism
alergic etc. Ultimul fenomen se datorează deseori
diferențelor individuale, genetice între pacienți. În contextul
celor spuse tendința de viitor este – medicina personalizată,
care prevede individualizarea tratamentului
în funcție de nevoile și cerințele fiecărui pacient în parte
sau a unui grup de pacienți. Elaborarea de noi forme
farmaceutice dozate, selectate pentru ţinta corectă, la
pacientul potrivit în doze individuale este strategia unui
tratament optimal în medicina personalizată. Scopul
acestui studiu a fost evidențierea direcțiilor de dezvoltare
a tehnologiei farmaceutice în vederea asigurării tratamentului
personalizat cu forme farmaceutice adecvate.
Material şi metode: Studiu bibliografic.
Rezultate: Studiile clinice au demonstrat că 90% dintre
medicamentele folosite actualmente în tratamentul
diferitor maladii, sunt eficiente doar la circa 40% dintre
pacienţi, iar internările în spital, cauzate de reacţii adverse
la medicamente constituie de la 5% la 7% din totalul internărilor.
În vederea prevenirii unor reacții adverse care
se pot întâlni la un șir de pacienți, terapia medicamentoasă
personalizată prevede cunoașterea enzimopatiilor,
exprimate prin deficiența genetică a unor enzime, participante
la biotransformarea medicamentelor. Un studiu
sub acest aspect a fost efectuat și în Republica Moldova,
care a evidențiat o repartizare bimodală a fenotipului
de acetilare a mediacamentelor – substrat al enzimei
N-acetiltransferaza, cu o repatizare a acetilatorilor lenți
și rapizi în raport de 1:1. [Diug E., 1982]. La un tratament
cu aceleași doze efectele secundare se întâlnesc cel
mai frecvent la acetilatorii lenți, deoarece, concentrațiile
plasmatice ajung în zona concentrațiilor toxice. Pentru
acest grup de pacienți ar fi optimal elaborarea formelor
farmaceutice dozate transdermale cu eliberare controlată,
biomucoadezive, comprimate orodispersabile,
sisteme pentru transplant cu scopul evitării efectului
„primului pasaj hepatic”. O altă direcție a medicinii personalizate
este transportul substanței medicamentoase
la țintă: organ, țesut, celulă. Vectorizarea presupune:
realizarea activităţii potenţiale maxime a substanţei
medicamentoase; optimizarea disponibilităţii în vecinătatea
receptorilor farmacologici specifici; protejarea
deopotrivă a substanţei medicamentoase şi a organismului.
Tehnologia farmaceutică este mereu în căutarea
de noi transportori ai substanțelor medicamentoase:
nanocapsule, nanosfere, lipozomi etc. Prezintă interes
ultima generație de transportori, cum ar fi, anticorpii
monoclonali ca atare, sau nanoparticule pilotate de anticorpii
monoclonali, principiul de acțiune al cărora este
recunoașterea țintei. Mecanismele de acțiune sunt diferite:
direct, prin stimularea sistemului imun al gazdei,
căruia “îi indică” ce celulă să atace; blochează receptorii
pentru factorii de creştere; acţionează ca purtător al
unei substanţe citotoxice, pe care o ataşează direct pe
ţintă – celula malignă. Un exemplu elocvent al medicinii
personalizate este testarea HER-2 (factorul de creştere
epidermic uman) folosit în selecţia pacientelor cu neoplasm
de sân, indicând un tratament cu trastuzumab
(Herceptin). Direcții absolut noi în diagnosticul și tratamentul
personalizat sunt: comprimatele digitale dotate
cu sisteme feedback de control al eliberării; microcipuri
implantabile, programate pentru o eliberare zilinică a
dozei de substanță medicamentoasă cu ghidaj din exterior;
dispozitive implantabile neuromodulatoare care
stimulează nervul vag al organismului pentru tratarea
artritei reumatoidale. Cea mai inovatoare idee în industria
farmaceutică din ultimii zece ani este obținerea formelor
farmaceutice prin imprimare 3D, personalizând
astfel folosirea medicamentelor.
Concluzii:
1. În vederea micșorării efectului „primului pasaj hepatic”
o direcție de dezvoltare este formularea sistemelor
terapeutice transdermice, formelor biomucoadezive,
sistemelor pentru transplant.
2. Dezvoltarea tehnologiei obținerii anticorpilor monoclonali pentru un tratament la țintă este una din componentele
importante ale medicinii personalizate.
3. Sistemele farmaceutice digitale de control al eliberării,
microcipurile implantabile programabile și folosirea
tehnologiei de imprimare 3D a formelor farmaceutice
sunt viitorul unui tratament personalizat.
Description:
Catedra Tehnologia medicamentelor, IP USMF „Nicolae Testemițanu”, Republica Moldova, Disciplina Tehnologie farmaceutică, UMF „Gr.T.Popa”, Iași, România, Centrul Științific în domeniul Medicamentului, IP USMF„Nicolae Testemițanu”, Republica Moldova