Stabilitatea propiltiohinotiadiazolului în condiţii de stres

Abstract

Introducere. Tratamentul diferitor forme de tuberculoză este complex, cu utilizarea preparatelor din diverse grupe farmacoterapeutice. OMS recomandă scheme de tratament bazat preponderant pe combinarea medicamentelor pentru evitarea instaurării rezistenței. Propiltiohinotiadiazolul este un nou compus din grupul tiadiazolilor cu acțiune antimicobacteriană pronunțată, care este cercetat în vederea elaborării unui preparat antituberculos autohton. Scopul lucrării. Cercetarea stabilității propiltiohinotiadiazolului în condiții de stres. Material și metode. Metoda de depozitare în condiții de stres; dozare prin metoda spectrofotometrică UV-VIS: spectrofotometru Perkin Elmer-40, solvent DMSO. S-au utilizat substanța activă propiltiohinotiadiazol și standardul de lucru; reagenți: peroxid de hidrogen, HCl 0,1 mol/l, NaOH 0,1 mol/l. Rezultate. A fost testată stabilitatea propiltiohinotiadiazol la oxidare, în mediu alcalin și acid, la temperatură, umiditate excesivă, iradiere UV prin metoda spectrofotometrică UV-VIS. Pe spectrele obţinute în urma injecţiilor soluţiilor stres nu au existat maxime corespunzătoare produselor de degradare care să interfere cu maximele substanțelor active de bază. Stresul UV nu determină o degradare majoră a propiltiohinotiadiazolului. Substanța are tendința de a absorbi apa în proporții de circa 5-6%. În mediu alcalin la majorarea temperaturii substanța cercetată manifestă degradare medie cu pierdere de concentrație, iar în mediu acid nu se petrec schimbări majore. Degradarea oxidativă se petrece în timp cu intensificarea culorii. Iradierea UV nu are o influență semnificativă asupra substanței. Concluzii. Au fost stabiliți factorii de stres fizici și chimici care influențează stabilitatea propiltiohinotiadiazolului. Aceste rezultate vor servi drept reper pentru studiile de stabilitate în timp real și prin degradare accelerată.

Introduction. The treatment of different forms of tuberculosis is very complex and requires the use of medicines from distinct pharmacotherapeutic groups. WHO recommends antituberculosis treatment schemes mainly based on the combination of drugs to avoid resistance establishment. Propiltiochinotiadiazol is a new substance from thiadiazole group with a marked antimycobacterialaction, that is studied in the direction to elaborate a new native antituberculosis drug. The aim of the study. To establish the stability of propiltiochinotiadiazol in stress conditions. Material and methods. Storage method in stress conditions; UV-VIS spectrophotometric quantitative analysis: spectrophotometer Perkin Elmer-40, solvent DMSO. Active substance and standard of propiltiohinotiadiazol; reagents: perhydrol, HCl 0,1 mol/l; NaOH 0,1 mol/l. Results. The stability of propiltiohinotiadiazol was studied at: oxidation, alkaline and acid medium, temperature, excessive humidity, UV irradiation by UV-VIS spectrophotometric method. On the spectra obtained by the injections of stress solutions were not found absorption maxima corresponding to the degradation products that will interfere with the absorption maxima of active substance. UV stress factor does not significantly influence the degradation of propiltiochinotiadiazol. The compound is predisposed to absorb water with a rate of 5-6%. In alkaline medium at high temperature, the concentration of analyzed substance decreases because of degradation. But in acid medium no significant changes happen. Oxidative degradation is followed by color intensification. UV iradiation does not influence so much on the substance. Conclusions. The physical and chemical stress factors,that influence the stability of propiltiohinotiadiazol, were determined. These results will guide the stability studies in real time and forced degradation.