Abstract:
Introducere.
Propiltiodiazolochinazolin-onă este un derivat de
tiodiazol ce poate fi identificat prin metoda optic-spectrală:
Spectrometria UV. Aceasta este o metodă optimă
și precisă, care se bazează pe capacitatea substanţei de a
absorbi energie electromagnetică la lungimea de undă de
200-400 nm și aceasta din urmă se datorează grupelor
cromofore din structura substanței. Substanţa analizată
de noi are 3 grupe cromofore ceea ce corespunde a 3 maxime
de absorbţie la 301nm, 332nm, 347nm.
Obiectivul studiului.
Identificarea substanţei active la etapa de preformulare
și selectarea celei mai optime formulare pentru încapsulare.
Materiale și metode.
În studiul efectuat s-a utilizat substanţa activă propiltiodiazolochinazolin-
onă standard și nestandard,
în calitate de solvent s-a luat cloroformul; s-au utilizat
excipienţi pentru preformularea capsulelor: lactoză monohidrat,
lactoză anhidră, stearat de magneziu, celuloză
microcristalină, polivinilpirolidonă. Aparataj: Spectrofotometru
UV-VIS Agilent – 8453. Rezultate și discuții.
În urma determinării spectrofotometrice UV a patru
formulări de capsule cu excipienţi diferiţi, la utilizarea
în calitate de soluție de compensare a cloroformului, au
fost obținute rezultate mărite, ceia ce ne-a determinat sa
conchidem, că în intervalul stabilit de lungimi de undă
manifestă absorbanță și unii excipienți. Pentru a exclude
acest fapt, in cercetările ulterioare în calitate de soluție
de compensare a servit soluția cloroformică de placebo.
Datele obținute au fost procesate statistic; au fost obţinute
rezultate satisfăcătoare, dintre care: F1- mx=0,04517 g;
F2 - mx=0,04910 g;
F3- mx=0,05030 g; F4 - mx=0,04906 g;
unde mx este masa de substanță activă în capsulă. Procentul
de abateri de la conținutul declarat este de 9,66% pentru
F1, 1,8% pentru F2, 0,06% pentru F3 și 1,88 pentru
F4.
Concluzii.
Conform datelor obţinute în urmă determinării spectrofotometriei
UV, s-a stabilit, că conținutul substanței
active în toate formulele cercetate de capsule se încadrează
în limitele admisibile de farmacopee, cele mai optime
formulări din acest aspect fiind F2 și F3, care ulterior
vor fi selectate pentru formularea capsulelor și elaborarea
metodelor de standardizare a lor.
Description:
Catedra Chimie Farmaceutică și Toxicologică, IP USMF ”Nicolae Testemițanu”, Republica Moldova, Catedra Tehnologia medicamentelor, IP USMF ”Nicolae Testemițanu”, Republica Moldova, Centrul Științific al Medicamentului, IP USMF ”Nicolae Testemițanu”, Republica Moldova, Universitatea de medicină și Farmacie ”Grigore T. Popa”, Iași, România, Universitatea de Medicină și Farmacie ”Carol Davila”, București, România