Determinarea spectrofotometrică a propiltiodiazolochinazolin-onă la etapa de preformulare a capsulelor

Abstract

Introducere. Propiltiodiazolochinazolin-onă este un derivat de tiodiazol ce poate fi identificat prin metoda optic-spectrală: Spectrometria UV. Aceasta este o metodă optimă și precisă, care se bazează pe capacitatea substanţei de a absorbi energie electromagnetică la lungimea de undă de 200-400 nm și aceasta din urmă se datorează grupelor cromofore din structura substanței. Substanţa analizată de noi are 3 grupe cromofore ceea ce corespunde a 3 maxime de absorbţie la 301nm, 332nm, 347nm. Obiectivul studiului. Identificarea substanţei active la etapa de preformulare și selectarea celei mai optime formulare pentru încapsulare. Materiale și metode. În studiul efectuat s-a utilizat substanţa activă propiltiodiazolochinazolin- onă standard și nestandard, în calitate de solvent s-a luat cloroformul; s-au utilizat excipienţi pentru preformularea capsulelor: lactoză monohidrat, lactoză anhidră, stearat de magneziu, celuloză microcristalină, polivinilpirolidonă. Aparataj: Spectrofotometru UV-VIS Agilent – 8453. Rezultate și discuții. În urma determinării spectrofotometrice UV a patru formulări de capsule cu excipienţi diferiţi, la utilizarea în calitate de soluție de compensare a cloroformului, au fost obținute rezultate mărite, ceia ce ne-a determinat sa conchidem, că în intervalul stabilit de lungimi de undă manifestă absorbanță și unii excipienți. Pentru a exclude acest fapt, in cercetările ulterioare în calitate de soluție de compensare a servit soluția cloroformică de placebo. Datele obținute au fost procesate statistic; au fost obţinute rezultate satisfăcătoare, dintre care: F1- mx=0,04517 g; F2 - mx=0,04910 g; F3- mx=0,05030 g; F4 - mx=0,04906 g; unde mx este masa de substanță activă în capsulă. Procentul de abateri de la conținutul declarat este de 9,66% pentru F1, 1,8% pentru F2, 0,06% pentru F3 și 1,88 pentru F4. Concluzii. Conform datelor obţinute în urmă determinării spectrofotometriei UV, s-a stabilit, că conținutul substanței active în toate formulele cercetate de capsule se încadrează în limitele admisibile de farmacopee, cele mai optime formulări din acest aspect fiind F2 și F3, care ulterior vor fi selectate pentru formularea capsulelor și elaborarea metodelor de standardizare a lor.