Abstract:
Obiectivul studiului. Lucrarea de faţă îşi propune
studierea florei medicinale din Câmpia Transilvaniei,
regiune bogată în fânaţe de o mare diversitate floristică.
Interesul deosebit manifestat astăzi, pe plan mondial,
pentru medicina naturistă ne-a determinat să studiem
plantele medicinale din Câmpia Transilvaniei care se
utilizează în diferite afecţiuni.
Material şi metodă. Identificarea taxonilor s-a realizat
prin utilizarea tehnicilor şi procedeelor clasice promovate
de literatura de specialitate, la care s-au adăugat
analize statistice.
Rezultate. Inventarul floristic al plantelor medicinale
cuprinde 270 specii cu conţinut cert în compuşi
chimici terapeutici (din cele 723 specii inventariate).
Dintre acestea, 209 sunt utilizate des în fitoterapia unor
afecţiuni. Astfel, 37,32% sunt utilizate în afecţiuni ale
aparatului digestiv, dintre care 8,13% în gingivite, stomatite,
afte, paradontoză, abcese dentare, amigdalite
(Achillea millefolium, Agrimonia eupatoria, Althaea officinalis,
Equisetum arvense, Geum urbanum, Lythrum
salicaria, Matricaria recutita, Potentilla anserina,
P.tormentilla etc.), 5,26% în gastrita hiperacidă şi boala
ulceroasă (Althaea officinalis, Equisetum arvense, Hypericum
perforatum, Matricaria recutita, Robinia pseudoacacia,
Rubus idaeus, Symphytum officinale, Valeriana
officinalis), 4,78% în tulburări funcţionale ale vezicii şi
căilor biliare (Achillea millefolium, Agrimonia eupatoria,
Artemisia absinthium, Chelidonium majus, Cichorium
intybus, Fumaria officinalis, Hypericum perforatum, Taraxacum
officinalis etc.), 4,30% în diaree (Achillea millefolium,
Agrimonia eupatoria, Geum urbanum, Lythrum
salicaria, Matricaria recutita, Potentilla anserina etc.),
3,34% în helmintiază (Achillea millefolium, Artemisia
absinthium, Dryopteris filix mas, Inula helenium, Rosa
canina, Tanacetum vulgare, Thymus sp.) etc. Un număr
semnificativ de specii, 21,05% sunt utilizate în fitoterapia
afecţiunilor dermatologice: 7,65% în eczeme (Achillea
millefolium, Arctium lappa, Hippophae rhamnoides,
Inula helenium, Malva sylvestris, Matricaria chamomilla,
Oenothera biennis, Quercus sp., Solanum dulcamara,
Taraxacum officinale,Viola tricolor), 4,30% în răni
(Capsella bursa-pastoris, Equisetum arvense, Hypericum
perforatum, Matricaria chamomilla, Populus nigra, Symphytum
officinale), 1,41% (pentru fiecare) în acnee, dermato-
micoze şi arsuri uşoare. În afecţiunile aparatului
respirator sunt utilizate 14,83% specii: 4,78% ca imunostimulatoare
vegetale (Achillea millefolium, Althaea
officinalis, Hypericum perforatum, Marrubium vulgare,
Matricaria chamomilla, Quercus robur, Rosa canina,
Viscum album), 3,82% ca antitusive centrale şi periferice
(Althaea officinalis, Malva sylvestris, M. neglecta, Plantago
sp., Tussilago farfara, Verbascum sp.), tot 3,82% sunt
expectorante (Primula veris, Pinus sylvestris, Saponaria
officinalis, Thymus sp, Matricaria chamomilla, Viola
odorata) etc. Un procent de 9,09% sunt plante folosite
în afecţiuni ale aparatului locomotor, fie ca produse vegetale
pentru ceaiuri antireumatice (2,87%), Betula pendula,
Sambucus nigra, Solanum dulcamara, Solidago virgaurea,
Taraxacum officinale, Urtica dioica), 2,39%, sunt
produse cu acţiune antiinflamatoare/analgetică (Hypericum
perforatum, Matricaria chamomilla, Populus nigra,
Salix alba, Urtica dioica), etc. Un procent de 8,61% dintre
plante se utilizează în afecţiuni ale aparatului urogenital.
Astfel, 4,78% dintre specii sunt diuretice/acvaretice
(Elymus repens, Asparagus officinalis, Betula pendula,
Prunus avium, Equisetum arvense, Taraxacum officinale,
Viola tricolor, Urtica dioica), 2,39% dintre taxoni se utilizează
în afecţiuni cu tulburări de micţiune (Epilobium
angustifolium, E.hirsutum, Xanthium spinosum, Urtica
dioica), iar un număr mic de plante se utilizează ca antimicrobiene
urinare sau urolitiază (Nasturtium officinale,
Solidago virgaurea, Rosa canina). Un număr mai
redus de specii se utilizează în fitoterapia aparatului cardiovascular
(4,78%), fie în insuficienţă cardiacă (1,91%,
Adonis vernalis, Convallaria majalis, Helleborus purpurascens),
nevroză cardiacă (1,41%, Crataegus monogyna,
Leonurus cardiaca, Valeriana officinalis), hipertensiune
(Vinca minor, Viscum album). Într-un procent mai mic
sunt plante care se utilizează în geriatrie sau tulburări
ale SNC.
Concluzii. O sursă importantă pentru îmbogăţirea
arsenalului terapeutic cu noi produse medicamentoase
dăinuie în ţinuturile Câmpiei Transilvane.