Specii de plante din „Câmpia Transilvaniei” (România) utilizate în fitoterapia diferitelor afecţiuni

Abstract

Obiectivul studiului. Lucrarea de faţă îşi propune studierea florei medicinale din Câmpia Transilvaniei, regiune bogată în fânaţe de o mare diversitate floristică. Interesul deosebit manifestat astăzi, pe plan mondial, pentru medicina naturistă ne-a determinat să studiem plantele medicinale din Câmpia Transilvaniei care se utilizează în diferite afecţiuni. Material şi metodă. Identificarea taxonilor s-a realizat prin utilizarea tehnicilor şi procedeelor clasice promovate de literatura de specialitate, la care s-au adăugat analize statistice. Rezultate. Inventarul floristic al plantelor medicinale cuprinde 270 specii cu conţinut cert în compuşi chimici terapeutici (din cele 723 specii inventariate). Dintre acestea, 209 sunt utilizate des în fitoterapia unor afecţiuni. Astfel, 37,32% sunt utilizate în afecţiuni ale aparatului digestiv, dintre care 8,13% în gingivite, stomatite, afte, paradontoză, abcese dentare, amigdalite (Achillea millefolium, Agrimonia eupatoria, Althaea officinalis, Equisetum arvense, Geum urbanum, Lythrum salicaria, Matricaria recutita, Potentilla anserina, P.tormentilla etc.), 5,26% în gastrita hiperacidă şi boala ulceroasă (Althaea officinalis, Equisetum arvense, Hypericum perforatum, Matricaria recutita, Robinia pseudoacacia, Rubus idaeus, Symphytum officinale, Valeriana officinalis), 4,78% în tulburări funcţionale ale vezicii şi căilor biliare (Achillea millefolium, Agrimonia eupatoria, Artemisia absinthium, Chelidonium majus, Cichorium intybus, Fumaria officinalis, Hypericum perforatum, Taraxacum officinalis etc.), 4,30% în diaree (Achillea millefolium, Agrimonia eupatoria, Geum urbanum, Lythrum salicaria, Matricaria recutita, Potentilla anserina etc.), 3,34% în helmintiază (Achillea millefolium, Artemisia absinthium, Dryopteris filix mas, Inula helenium, Rosa canina, Tanacetum vulgare, Thymus sp.) etc. Un număr semnificativ de specii, 21,05% sunt utilizate în fitoterapia afecţiunilor dermatologice: 7,65% în eczeme (Achillea millefolium, Arctium lappa, Hippophae rhamnoides, Inula helenium, Malva sylvestris, Matricaria chamomilla, Oenothera biennis, Quercus sp., Solanum dulcamara, Taraxacum officinale,Viola tricolor), 4,30% în răni (Capsella bursa-pastoris, Equisetum arvense, Hypericum perforatum, Matricaria chamomilla, Populus nigra, Symphytum officinale), 1,41% (pentru fiecare) în acnee, dermato- micoze şi arsuri uşoare. În afecţiunile aparatului respirator sunt utilizate 14,83% specii: 4,78% ca imunostimulatoare vegetale (Achillea millefolium, Althaea officinalis, Hypericum perforatum, Marrubium vulgare, Matricaria chamomilla, Quercus robur, Rosa canina, Viscum album), 3,82% ca antitusive centrale şi periferice (Althaea officinalis, Malva sylvestris, M. neglecta, Plantago sp., Tussilago farfara, Verbascum sp.), tot 3,82% sunt expectorante (Primula veris, Pinus sylvestris, Saponaria officinalis, Thymus sp, Matricaria chamomilla, Viola odorata) etc. Un procent de 9,09% sunt plante folosite în afecţiuni ale aparatului locomotor, fie ca produse vegetale pentru ceaiuri antireumatice (2,87%), Betula pendula, Sambucus nigra, Solanum dulcamara, Solidago virgaurea, Taraxacum officinale, Urtica dioica), 2,39%, sunt produse cu acţiune antiinflamatoare/analgetică (Hypericum perforatum, Matricaria chamomilla, Populus nigra, Salix alba, Urtica dioica), etc. Un procent de 8,61% dintre plante se utilizează în afecţiuni ale aparatului urogenital. Astfel, 4,78% dintre specii sunt diuretice/acvaretice (Elymus repens, Asparagus officinalis, Betula pendula, Prunus avium, Equisetum arvense, Taraxacum officinale, Viola tricolor, Urtica dioica), 2,39% dintre taxoni se utilizează în afecţiuni cu tulburări de micţiune (Epilobium angustifolium, E.hirsutum, Xanthium spinosum, Urtica dioica), iar un număr mic de plante se utilizează ca antimicrobiene urinare sau urolitiază (Nasturtium officinale, Solidago virgaurea, Rosa canina). Un număr mai redus de specii se utilizează în fitoterapia aparatului cardiovascular (4,78%), fie în insuficienţă cardiacă (1,91%, Adonis vernalis, Convallaria majalis, Helleborus purpurascens), nevroză cardiacă (1,41%, Crataegus monogyna, Leonurus cardiaca, Valeriana officinalis), hipertensiune (Vinca minor, Viscum album). Într-un procent mai mic sunt plante care se utilizează în geriatrie sau tulburări ale SNC. Concluzii. O sursă importantă pentru îmbogăţirea arsenalului terapeutic cu noi produse medicamentoase dăinuie în ţinuturile Câmpiei Transilvane.