Abstract:
Obiective:
În flora României sunt cunoscute 14 specii ale genului
Gentiana, răspândite în zonele montane. O serie
de preparate pe bază de rădăcină de ghinţură (Gentianae
radix) sunt recomandate în fitoterapie, sau utilizate
în mod tradiţional, în anorexie, gastrite hipoacide,
disfuncţie biliară, helmintiaze. Lucrarea de faţă
îşi propune analiza unei materii vegetale colectată din
Munţii Iezer-Păpuşa în vederea stabilirii identităţii
acesteia, precum şi caracterizarea fitochimică a 2 extracte
vegetale – macerat apos, macerat hidroalcolic
(forme farmaceutice de administrare folosite în mod
tradiţional în zona Muscel), pentru verificarea corectitudinii
posologiei.
Material şi metode:
Materia primă vegetală studiată a constituit-o o
probă de organ subteran colectată din flora spontană
(Munţii Iezer-Păpuşa), presupusă a fi rădăcină de
ghinţură. Determinarea identităţii s-a realizat pe baza
datelor din literatura de specialitate şi a rezultatelor
următoarelor teste farmacognostice: examen macroscopic
(stabilirea caracterelor morfologice şi organoleptice);
examen microscopic (evidenţierea caracterelor
anatomice, pe preparate clarificate cu soluţie de
cloral hidrat 800 g/L); examen chimic calitativ (identificarea
unor principii active, prin reacţii chimice specifice
efectuate în soluţii extractive eterică, alcoolică
şi apoasă); microsublimare (identificarea compuşilor
xantonici, pe baza reacţiei cu hidroxid de sodiu); analiză
cromatografică (stabilirea amprentei cromatografice
CSS, folosind condiţiile experimentale descrise
în monografia ,,Gentianae radix “ din Farmacopeea
Europeană ediţia a 7-a); indice de amăreală (stabilirea
organoleptică a gradului de amăreală). Extractele vegetale
s-au obţinut prin macerare în apă, respectiv în
alcool 32o, timp de 14 zile, conform unor reţete tradiţionale
aplicate de localnicii din zona Muscel (judeţul
Argeş). Acestea au fost caracterizate chimic calitativ
(identificarea principiilor active prin reacţii specifice)
şi cantitativ (determinarea extractivului, folosind
metoda descrisă în Farmacopeea Europeană ediţia a
7-a, capitolul 2.8.16.). Ca referinţe (pentru comparare)
s-au folosit probe de ,,Ceai de ghinţură (Gentianae radix)”
şi ,,Tinctură de ghinţură”, procurate din reţeaua
de distribuţie farmaceutică.
Rezultate:
Caracterele morfologice şi anatomice, principiile
active identificate şi amprenta cromatografică CSS
au dovedit că proba analizată este Genţianae radix,
provenită de la Gentiana asclepiadea. Comparativ cu
referinţa, proba analizată are un conţinut mai mare
de principii active (intensitate mai mare a reacţiilor
de identificare, gust amar superior). În cele 3 soluţii
extractive (macerat apos, macerat hidroalcolic, tinctură
de referinţă) s-au identificat oze şi alţi compuşi
reducători, flavone, tanin, acizi polifenolcarboxilici şi
suplimentar, mucilagii în maceratul apos. S-au determinat
următoarele valori pentru totalul de substanţe
solubile (extractiv): maceratul apos – 0,49%; maceratul
hidroalcoolic – 1,01%; tinctură – 4,48%.
Concluzii:
Proba analizată este Gentianae radix, provenită de
la Gentiana asclepiadea şi este superioară calitativ probei
,,Ceai de ghinţură (Gentianae radix)”, procurată
din reţeaua de distribuţie farmaceutică. Pe baza conţinutului
de total substanţe extrase, considerăm că se
poate administra o lingură macerat hidroalcolic sau 2
linguri macerat apos (obţinute după reţeta tradiţională).
