Studii preclinice privind investigarea profilului toxicologic al hiperforinei

Abstract

Obiectivul studiului: Date din literatura de specialitate susţin utilizarea extractelor de sunătoare pentru efectul antidepresiv, dar evidenţiază şi alte acţiuni farmacologice ale acestui produs vegetal: antiinflamatoare, antimicrobiană, antitumorală. Eficacitatea extractelor de Hypericum perforatum pare să fie imprimată de principiul activ, hiperforina. În acest studiu ne-am propus ca obiectiv investigarea profilului toxicologic al hiperforinei. Plecând de la datele de toxicitate obţinute vom putea stabili ulterior dozele eficace necesare testărilor farmacologice. Material şi metode: A fost determinată toxicitatea acută (doză unică) şi toxicitatea subacută (doze repetate) a hiperforinei, administrată la şoareci albi, masculi, suşa NMRI. Pentru determinarea toxicităţii acute s-a utilizat metoda claselor de toxicitate (conform ghidului OECD 423), care constă în utilizarea unor doze predefinite ce permit încadrarea substanţelor în clasele de toxicitate ale Sistemului Global Armonizat (GHS, Global Harmonized System) pentru substanţe chimice care produc toxicitate acută. Determinarea toxicităţii subacute s-a realizat prin administrarea pe cale orală (p.o.), la şoareci albi, masculi (20 animale/ lot), a trei doze de hiperforină: 50 mg/kg corp, 75 mg/ kg corp, 100 mg/kg corp, timp de 28 de zile consecutiv (1 doză/zi). În paralel s-a lucrat şi cu un lot martor, tratat cu apă distilată: 0,1 ml/10 g corp, p.o. La sfârşitul experimentului, animalele au fost sacrificate şi s-au recoltat probe de sânge pe care s-au determinat: hemoleucograma, transaminazele serice, fosfataza alcalină, bilirubina totală şi creatinina. Pentru realizarea examenului histopatologic, au fost recoltate fragmente de organe (ficat, rinichi, encefal) fixate ulterior în soluţie 10% formaldehidă. Secţiunile histologice de 4-6 microni au fost colorate prin metoda de rutină (hematoxilină- eozină). Rezultate. În conformitate cu ghidul OECD 423 pentru determinarea toxicităţii acute, hiperforina s-a încadrat în categoria 5 de toxicitate: DL50 > 5000 mg/ kg corp, p.o. Studiile de toxicitate subacută au evidenţiat faptul că administrarea hiperforinei induce creşterea semnificativă statistic a transaminazelor serice şi a fosfatazei alcaline (p<0,0001) comparativ cu lotul martor. Datele experimentale au evidenţiat o relaţie directă doză – efect toxic hepatic pentru valoarea TGP. Aceasta a crescut semnificativ statistic faţă de lotul martor, astfel: + 78,29% (p<0,0001) pentru doza de 50 mg/kg corp hiperforină; +107.02% (p<0,0001) pentru doza de 75 mg/kg corp hiperforină; + 158.10% (p<0,0001) pentru doza de 50 mg/kg corp hiperforină. Concluzii. Hiperforina prezintă o toxicitate acută redusă, evidenţiată prin încadrarea ei în clasa GHS 5 de toxicitate. În administrare subacută are efect toxic hepatic, dar nu influenţează valorile bilirubinei totale şi ale creatininei serice. Datele obţinute vor permite stabilirea dozelor eficace pentru investigarea profilului farmacologic al hiperforinei. Studiile au fost finanţate prin proiectul 9/23.12.2013 din competiţia USMF „Nicolae Testemiţanu”.