Semnificaţia markerilor predictivi în diagnosticul naşterilor premature

Abstract

Introducere: Naşterea prematură rămâne a fi o problemă majoră în obstetrica contemporană, deoarece influenţează considerabil asupra indicilor morbidităţii şi mortalităţii infantile. Identificarea gravidelor ce au risc crescut de naştere prematură este un imperativ. Aplicarea intervenţiilor antenatale corespunzătoare în aceste cazuri reduce morbiditatea şi mortalitatea perinatală [1, 2]. Prezenţa fi bronectinei fetale şi a factorului de creştere asemănător insulinei - proteinei -1 (IGFBP-1) în secreţiile cervico-vaginale s-au dovedit a fi instrumente valoroase în predicţia de naştere spontană prematură [3, 4, 5]. Studiul efectuat de către Kekki M. [6] a demonstrat că rezultatele obţinute în urma aprecierii proteinei cervicale IGFBP-1 la gravidele cu suspecţie de naştere prematură pot fi utilizate în diagnosticul şi tratamentul femeilor însărcinate cu risc de naştere prematură. Pasternoster şi colab. [7] au comparat eficacitatea testului factorului de creştere asemănător insulinei - proteinei - 1 vs fi bronectinei fetale vaginale în estimarea naşterii premature. Cercetătorii au ajuns la concluzia că ambele teste: aprecierea pIGFBP-1 şi determinarea fi bronectinei fetale vaginale, sunt eficiente în predicţia naşterii premature la pacientele ce prezintă semne sau simptome de travaliu prematur.