Introduction: Despite the progress in monitoring the fetus in utero and broadening knowledge of pathophysiology, asphyxia at birth remains a very topical issue due to the impact on the immediate and late outcome prognosis. Posthypoxic impairment of the brain is the most serious consequence of perinatal asphyxia, causing the clinical outline
of hypoxic-ischemic encephalopathy, resulting in cerebral palsy.
Case presentation: authors expose the cases of two-term newborns who presented birth asphyxia, who have received a similar treatment, but had a different short-term outcome. The first case was a newborn of the diabetic and hypertensive mother which subsequently developed multicystic encephalomalacia. The second case, which suffered acute asphyxia due to maternal intrapartum hypotension had a favorable outcome, with a normal neurological examination at
discharge.
Conclusion: anticipating the effects of perinatal asphyxia is difficult, but the presence of seizures, early and persistent pathological changes on electroencephalogram, cerebral edema detected by ultrasounds, and abnormal neurological examination at discharge can be considered poor prognostic factors.
Introducere: În ciuda progreselor făcute în monitorizarea fătului in utero şi a lărgirii orizontului cunoaşterii fiziopatologiei, asfixia la naştere continuă să rămână o problemă de mare actualitate datorită răsunetului asupra prognosticului imediat şi îndepărtat. Afectarea posthipoxică a creierului este consecinţa cea mai gravă a asfixiei perinatale,
determinând conturarea tabloului clinic de encefalopatie hipoxic-ischemică, având ca urmare paralizia cerebrală.
Prezentări de caz: autorii expun cazurile a doi nou-născuţi la termen care au prezentat asfixie la naştere, care au beneficiat de o atitudine terapeutică similară, dar care au avut o evoluţie precoce diferită. Primul caz este al unui nounăscut din mamă diabetică şi hipertensivă care a dezvoltat ulterior encefalomalacie multichistică. Al doilea caz, care a
suferit o asfixie acută pe fondul hipotensiunii materne postanestezie a avut o evoluţie favorabilă, examenul neurologic fiind normal la externare.
Concluzii: anticiparea efectelor asfixiei perinatale este dificilă, dar prezenţa convulsiilor, a modificărilor EEG precoce şi persistente, a edemului cerebral detectat prin ETF, precum şi examenul neurologic anormal la externare pot fi consideraţi factori de prognostic nefavorabil.
