Introduction: The study of perinatal asphyxia in premature infants is a topical issue and of great importance due to the increasing incidence of premature births increased relative to total births.
Objective: Identifying risk factors ante and intrapartum highlighting the newborn at risk of premature birth may suffer some degree of hypoxia.
Material and method: We performed a retrospective study based on data collected from observation charts of the Neonatology Department of the Emergency County Hospital „St. Apostol Andrei“ Galati from January 1, 2013, to December 31st, 2014 were 137 cases with the diagnosis of asphyxia (hypoxia) perinatal prematurity (group I) and a
prospective study on a group of 30 premature newborns without risk factors the significant perinatal and represented the control group (group II).
Results: Analysing the cases, we have seen an increase in preterm in 2014 compared with 2013, and an increasing trend in the incidence of asphyxia reported to them. The number of preterms who had perinatal asphyxia at birth, compared to total births in the Neonatology ward was about 4.52% in the period studied, from which most newborns had
a mild form of asphyxia.
Conclusions: It is necessary to recognize the rapid establishment of measures and prompt resuscitation and when anticipated a complex resuscitation is needed to build a team because every second is precious.
Introducere: Studiul asupra asfixiei perinatale la prematuri reprezintă o temă de actualitate şi de o importanţă majoră, datorită incidenţei din ce în ce mai crescute a naşterilor premature raportate la numărul total de naşteri.
Scopul studiului: identificarea factorilor de riscante şi intrapartum evidenţiind nou-născutul cu risc de naştere prematură ce poate suferi un anumit grad de hipoxie.
Material şi metoda: Am efectuat un studiu de tip retrospectiv pe baza datelor culese din foile de observaţie ale secţiei de Neonatologie din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă „Sf. Apostol Andrei” Galaţi în perioada 1 ianuarie 2013 - 31 decembrie 2014 la un număr de 137 cazuri cu diagnosticul de Asfixie (hipoxie) perinatală a prematurului
(LOTUL I) şi un studiu prospectiv pe un lot de 30 nou-născuţi prematuri fără factori de risc perinatali semnificativi şi care a reprezentat lotul martor (LOTUL II).
Rezultate: Analizând cazurile, am putut observa o creştere a numărului de prematuri în anul 2014 comparativ cu anul 2013, şi totodată o creştere a incidenţei cazurilor de asfixie raportat la aceştia. Numărul de prematuri ce au prezentat asfixie perinatală la naştere, raportat la numărul total de naşteri în secţia Neonatologie a fost de aproximativ
4,52% în perioada studiată, din care cei mai mulţi nou-născuţi au prezentat o formă uşoara de asfixie.
Concluzii: Este necesară recunoaşterea promptă şi instituirea rapidă a măsurilor de reanimare, iar atunci când este anticipată o reanimare complexă este nevoie de formarea unei echipe deoarece fiecare secundă este preţioasă.
